Editura/Colecție: Ariergarda

An apariție: 2024

Nr. pagini: 369

Descriere carte:arele caiet • Dovada • A treia minciună

”Oglinzi paralele, reflectîndu-se una pe cealaltă şi reflectînd, ambele, lumea de dincolo de cuvinte, stereoprozele din Plînsul bătrînului tenor dramatic sovietic. Memorator pentru tanchişti alcătuiesc un puzzle de mare densitate existenţială şi rafinament stilistic. Strălucitoare şi provocatoare la fiecare pas, cartea semnată de Vighi şi Marineasa se impune ca una dintre cele mai puternice apariţii editoriale ale anului care a trecut.”

Carmen Mușat, Observator cultural: https://observatorcultural.ro/.../un-diptic-stereofonic-2/

Prezentare autor: 

DANIEL VIGHI (1956–2022) a fost prozator, eseist, publicist. A publicat romanele Însemnare despre anii din urmă (Cartea Românească, 1989), Decembrie, ora 10 (Albatros, 1997), Insula de vară (Polirom, 1999), Misterele Castelului Solitude sau despre singurătate la vreme de iarnă (Polirom, 2004), Trilogia Corso (Cartea Românească, 2013), Mort în Patagonia (Polirom, 2017) și volumele de proză scurtă Povestiri cu strada depozitului (Cartea Românească, 1985), Apocalipsa 9 (Paralela 45, 1999), Cometa Hale-Bopp (Polirom, 2007), Comisia de împăciuire (Institutul European, 2009), Istoria din cutia de pantofi (Cartea Românească, 2013). Este autorul eseurilor Valahia de mucava (1996), Tentaţia Orientului (Paralela 45, 1998), Sorin Titel (Aula, 2000), Onoarea şi onorariul (Cartea Românească, 2007), Graffiti cu Ţuţea. Eseu despre nesemnificativ (Editura Universității de Vest, 2014). A fost revoluționar fără diplomă și privilegii, membru fondator al Societății Timișoara în ianuarie 1990, al Alianței Civice, al Partidului Alianței Civice și al Asociației Culturale Ariergarda.

VIOREL MARINEASA (n. 1944) este prozator, eseist, jurnalist, editor. A publicat romanele Litera albă (Facla, 1988), În pasaj (Editura Militară, 1990) și volumele de proză scurtă Unelte, arme, instrumente (Cartea Românească, 1992), Dicasterial (Arhipelag, 1995), O cedare în anii ’20 (Paralela 45, 1998), Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic. Memorator pentru tanchiști (Diacritic, 2011; coautor Daniel Vighi), Înainte și după (războiul rece) (Paralela 45, 2013), Contele boschetar. Maiakovski la Lipova (Ariergarda, 2015; coautor Daniel Vighi). A mai publicat, împreună cu Daniel Vighi, volumele de literatură-document: Rusalii ’51. Fragmente din deportarea în Bărăgan (Marineasa, 1994) și Continentul gri. Timișoara culturală în dosarele Securității (Ariergarda, 2022). Este membru fondator al ziarului Timișoara și al Societății Timișoara, cofondator al Asociației Culturale Ariergarda.

The post Plânsul bătrânului tenor dramatic sovietic – Viorel Marineasa / Memorator pentru tanchiști (stereoproze) – Daniel Vighi appeared first on LaDouaBufnite.

Ediţia a IV‑a

„Cum va fi citită azi această carte scrisă, pe viu, în preajma atentatelor de la 11 septembrie 2001, care au zguduit America și aveau să infirme iluzia «sfârșitului Istoriei»? Presupun că un pic altfel decât în 2003. Liberalizarea vizelor în SUA încă nu s-a produs, stilul de viață american a pătruns și în România, the American Dream nu mai e ce-a fost, globalizarea se îndreaptă, tot mai mult, spre deglobalizare, iar Statele Unite și lumea întreagă au devenit, după atâtea crize și tensiuni, mult mai nesigure – nu prea mai ai unde și de ce să visezi la mari evadări. Un lucru e cert: confruntarea cu experiența americană l-a ajutat pe Gheo să-și asume, până la capăt, propria identitate, într-o carte outside the box, un reper nu doar pentru generația sa, ci și pentru lumea în care trăim.” (Paul Cernat)

The post Adio, adio, patria mea cu î din i, cu â din a (ediția a IV-a) appeared first on LaDouaBufnite.

„Urmărind de-a lungul anilor scrisul lui Daniel Vighi și al lui Viorel Marineasa, m-am trezit meditând: greu nu e să ai proiecte, greu e să le duci la capăt. Cei doi autori timișoreni au trecut cu brio această probă, desfășurată pe parcursul a mulți ani. Variantă sui-generis, central-europeană și fantastă, a cuplului Ilf și Petrov, Vighi și Marineasa scutură «colbuitele pagini» ale trecutului (mai apropiat sau mai îndepărtat) pentru a le îmbrăca în hainele, când ironice, când nostalgice, ale unei proze viguroase, pline de culoare și forță, care încântă și instruiește în același timp. Aventura lor în doi e un demers exemplar, în care competența intelectuală și talentul artistic alcătuiesc un aliaj indestructibil.“ — MIRCEA MIHĂIEȘ

„Sunt doi. Doi prieteni vechi, doi scriitori. Fiecare cu proza lui, cu stilul lui de a trăi, de a păşi prin literatură, de a povesti. Şi, până la un punct, fiecare cu volumele lui. Dar, la un moment dat, au fost îndemnaţi să se întâlnească în pagină şi să compună la patru mâini. Sau să păşească în doi, ca într-un balet. Îşi dau teme, personaje, locuri, lucruri, despre care deapănă amintiri, fiecare pe limba lui, cu stilul lui. Vighi, cu neastâmpărul său unic, de copil mare, mereu uimit de cum arată lumea, mereu ghiduş, cu frazele de neoprit. Marineasa, cu ticăitul lui de ceas nemţesc, ba chiar cu o anume ticăială de meşteşugar desăvârşit, un copil mare, mereu ştiutor şi sfătos, plin de umor bine strunit. Daniel şi Viorel. Un fel de Lolek şi Bolek de pe Bega. Scriu despre tot ce le cade sub ochi sau bat neobosiţi străzile Timişoarei şi Lipovei. Iar la sfârşit, după multe peripeţii, cei doi poznaşi găsesc calea de a scoate povestea  la liman. Şi atunci ni se dezvăluie, în toată frumuseţea şi bogăţia lui, acel pas de deux minunat: proza pe care o scriu împreună.“ — ADRIANA BABEȚI

The post Pas de deux appeared first on LaDouaBufnite.

O premieră pe piața editorială din România, Dicționarul romanului central-european din secolul XX este un repertoar care introduce publicul într-o serie de literaturi ce îi sunt destul de puţin cunoscute. Lista celor 256 de romane selectate include titluri și nume celebre – cum ar fi cele ale scriitorilor recompensați cu Premiul Nobel –, dar și altele neștiute sau trecute în uitare (deşi aproape toate romanele prezentate au fost traduse în limbi de circulaţie, iar multe au fost ecranizate). Romane interzise, romane cenzurate, romane exilate, romane clandestine, romane „de sertar”, romane amânate, romane neterminate, romane postume – toate aceste categorii se regăsesc din plin în dicționar, care îi poate ghida pe criticii literari, pe scriitori și pe toți cei pasionați de literatură pe teritoriul atât de imprevizibil al literaturii central‑europene.

Gabriela Adameşteanu • Ion Agârbiceanu • S.Y. Agnon • Ştefan Agopian • Michal Ajvaz • David Albahari • Ivo Andrić • Jerzy Andrzejewski • Aharon Appelfeld • Adriana Babeţi • Babits Mihály • Ingeborg Bachmann • A.E. Baconsky • Bánffy Miklós • Bartis Attila • Svetislav Basara • George Bălăiţă • Ury Benador • Thomas Bernhard • Virgil Birou • Andrej Blatnik • Max Blecher • Bodor Ádám • H. Bonciu • Alice Botez • Kazimierz Brandys • Felix Braun • Nicolae Breban • Hermann Broch • Miodrag Bulatović • Augustin Buzura • Elias Canetti • Karel Čapek • Ion Călugăru • Mircea Cărtărescu • Carolus L. Cergoly • Stefan Chwin • Radu Ciobanu • Livius Ciocârlie • Andrei Codrescu • Dobrica Ćosić • Gheorghe Crăciun • Miloš Crnjanski • Maria Dąbrowska • Déry Tibor • Heimito von Doderer • Slavenka Drakulić • Stanisław Dygat • Esterházy Péter • Nedjeljko Fabrio • Fejes Endre • Robert Flinker • Ladislav Fuks • Füst Milán • Gion Nándor • Witold Gombrowicz • Günter Grass • Grendel Lajos • Marianne Gruber • Hajnóczy Péter • Hamvas Béla • Peter Handke • Jaroslav Hašek • Daniela Hodrová • Hugo von Hofmannsthal • Bohumil Hrabal • Paweł Huelle • Illyés Gyula • Karol Irzykowski • Alexandru Ivasiuc • Jarosław Iwaszkiewicz • Drago Jančar • Elfriede Jelinek • Kaffka Margit • Franz Kafka • Karácsony Benő • Karinthy Ferenc • Karinthy Frigyes • Kertész Imre • Danilo Kiš • Ivan Klíma • Ladislav Klíma • Arthur Koestler • Pavel Kohout • Konrád György • Tadeusz Konwicki • Jerzy Kosiński • Kosztolányi Dezső • Krasznahorkai László • Miroslav Krleža • Krúdy Gyula • Alfred Kubin • Maria Kuncewiczowa • Milan Kundera • Andrzej Kuśniewicz • Stanisław Lem • Primo Levi • Claudio Magris • Norman Manea • Márai Sándor • Viorel Marineasa • Markovits Rodion • Méliusz József • Adolf Meschendörfer • Mészöly Miklós • Gustav Meyrink • Dragoslav Mihailović • Mircea Mihăieş • Czestaw Miłosz • Ladislav Mňačko • Soma Morgenstern • Móricz Zsigmond • Sławomir Mrożek • Herta Müller • Adam Müller-Guttenbrunn • Robert Musil • Nádas Péter • Zofia Nałkowska • Mircea Nedelciu • Bujor Nedelcovici • Tadeusz Nowak • Örkény István • Oana Orlea • Jan Otčenášek • Ottlik Géza • Boris Pahor • Hortensia Papadat-Bengescu • Vladimír Páral • Milorad Pavić • Pavao Pavličić • Živojin Pavlović • Borislav Pekić • Radoslav Petković • Camil Petrescu • Jerzy Pilch • Dumitru Radu Popescu • Simona Popescu • Marin Preda • Christoph Ransmayr • Liviu Rebreanu • Władysław Stanisław Reymont • Gregor von Rezzori • Rainer Maria Rilke • David Rosenbaum • Joseph Roth • Philip Roth • Mihail Sadoveanu • Milisav Savić • Branimir Šćepanović • Eginald Schlattner • Arthur Schnitzler • Bruno Schulz • W.G. Sebald • Mihail Sebastian • Slobodan Selenić • Isaac Bashevis Singer • Israel Joshua Singer • Ion D. Sîrbu • Josef Škvorecký • Scipio Slataper • Ioan Slavici • Andrzej Stasiuk • Julian Stryjkowski • Italo Svevo • Szabó Magda • Andrzej Szczypiorski • Szentkuthy Miklós • Szilágyi István • Tamási Áron • Dominik Tatarka • Tersánszky Józsi Jenő • Sorin Titel • Olga Tokarczuk • Fulvio Tomizza • Jáchym Topol • Friedrich Torberg • Goran Tribuson • Dubravka Ugrešić • Milo Urban • Miloš Urban • Eugen Uricaru • Ludvík Vaculík • Vladislav Vančura • Svetlana Velmar-Janković • Michal Viewegh • Daniel Vighi • Pavel Vilikovský • Alexandru Vlad • Alexandru Vona • Richard Wagner • Jiří Weil • Franz Werfel • Elie Wiesel • Stanisław Ignacy Witkiewicz • Józef Wittlin • Závada Pál • Stefan Żeromski • Stefan Zweig

The post Dicţionarul romanului central-european din secolul XX appeared first on LaDouaBufnite.

The post Continentul gri. Timișoara culturală în dosarele Securității appeared first on LaDouaBufnite.

Volum premiat la Gala Premiilor Radio România CUltural 2023, la categoria POEZIE

De mult n‑am mai citit un experiment poetic așa de atipic, cu atât mai mult cu cât pasiunea microbistă e adjudecată de o poetă. Moni Stănilă excelează în demonstrații on și off side, on și off viață, cu o virtuozitate remarcabilă a mixării de formule și registre: sportiv, performativ, jurnalistic, socio‑politic și religios, unite de filonul confesiv, etic, revigorat și de gestul spectacular, ovaționat de public sau galerie, și de ororile expansionismului putinist. Ofsaid propune o revizuire inedită a conceptului însuși de civilizație prin negocierea între joc și strategie, detașare și angajare, ofensivă și defensivă, limbaje diferite, poziții dominante și dominate, regulă și abatere/simulare, dimensiuni temporale, performanță și performativitate, adevăr și senzație, fiindcă miza e, de fapt, recuperarea umanității noastre asediate din toate direcțiile.

Teodora Coman

Ești poetă, ești microbistă, viața e pentru tine atunci când te rogi sau scrii, iar fotbalul e pentru tine „o ancoră“. Și deodată vine războiul. Cartea aceasta, începută în 2014 și sfârșită în 2022, radiografiază în direct cum peste temele personale cad umbrele realității, cele mai amenințătoare și absurde umbre. Fotbal, religie, război, poezie. La un loc. Cu siguranță că Moni Stănilă revoluționează în literatura noastră poezia religioasă. Ofsaid e însă deja trecerea la un alt nivel, acolo unde jargonul religios se întâlnește cu cel fotbalistic, dar și cu cel al războiului. Există un patos complet în această carte, o conectare universală, o vitalitate care pătrunde în orice colț apropiat și îndepărtat, călătorește până în Bucea și Odesa și‑napoi, o exaltare a cuvintelor, fie ele rugăciune sau poezie. Cuvintele aici chiar muncesc: constată, jelesc, desfac rana, spun pe nume lucrurilor, urlă și vindecă.

Svetlana Cârstean

The post Ofsaid appeared first on LaDouaBufnite.

„Cerul ca oțelul este un tur de forță, așa cum ne-a obișnuit Cosmin în mai toate cărțile lui. Surprinzător că într-un cadru postapocaliptic, la limita supraviețuirii, autorul își alege drept protagonist o eroină, un fel de Ellen Ripley care învață să se adapteze într-o lume unde nu xenomorfii fac legea, ci propriii ei semeni dezumanizați, alienați. Road-novel, distopie, poveste cu mult suspans, violență bine dozată, dialoguri pe muchie de cuțit, cartea își atinge țelul fără ocolișuri inutile și ne obligă să medităm în cel mai serios mod la propria noastră natură. Am fi pregătiți să facem față unui astfel de univers fără să ne pierdem umanitatea?“ — ANDREI MOCUȚA

„O poveste tulburătoare despre lupta pentru supraviețuire a unui singure femei într-un peisaj postapocaliptic. Însă tot ce mai rămâne după un dezastru global de natură incertă este confruntarea terifiantă cu răul din oameni, căci speranța stă ascunsă printre tranșeele ființei. Un roman șocant, care îți ține sufletul captiv pe toată durata lecturii, doar pentru a fi devorat mai târziu.“ — IONU" CHERAN

The post Cerul ca oțelul appeared first on LaDouaBufnite.

Cartea aceasta ar trebui să conțină, pe prima copertă, o atenționare asemănătoare cu cele de dinaintea anumitor știri sau emisiuni de televiziune: Vă avertizăm că urmează pagini cu un puternic impact emoțional! Da, fiindcă e tulburător noul volum al Danielei Rațiu care a avut inteligența, puterea și talentul să scrie poezie carcerală (și) din perspectiva temnicerilor, a opresorilor, a criminalilor. Ea a parcurs nu doar mărturiile celor care au fost aruncați în pușcăriile comuniste, ci și pe ale celor care s-au ocupat de reeducarea sau de anihilarea deținuților, pe ale securiștilor sau ale informatorilor Securității, pe ale turnătorilor care-și pândeau semenii și “îi scriau” în note informative în urma cărora, de multe ori, se produceau arestări. Pare greu de crezut că schimbând perspectiva cu 180 de grade și poziționându-te în cea a răului și a urâtului, a ticăloșiei și a crimei, a inumanului, poți face poezie. Dar iată că Daniela Rațiu demonstrează, și ea, că în literatură orice este posibil.

Robert Șerban

The post Anestezia. un singur poem appeared first on LaDouaBufnite.

„Una dintre cărţile cele mai frumoase cu care m-am întors de la târgul de carte Gaudeamus e Hexachordos, splendida traducere în limba poezească a Psalmilor, Ecleziastului, Cântării Cântărilor, Cărţii lui Iov (numită de data asta simplu: Iov), Psalmilor lui Solomon şi Odelor – făcută (deşi aş putea zice la fel de bine născută) de cine altul decât Şerban Foarţă şi publicată de asemenea splendid la Brumar. Bineînţeles că m-am aruncat direct pe Iov, e absolut hipnotică tensiunea dintre corsetul prozodic şi grundul tragic (ştiu, teoretic nu există tragic într-o religie a mântuirii, dar însă totuşi Iov e pentru mine unul dintre marile mituri tragice – poate cel mai cel.) I-am şi scris imediat lui Şerban: Am citit deja azi-noapte Iov, şi sunt pe cât de buşbe, pe atât de dat peste cap. Nu-i vorba că numai tu puteai face asta; dar ai făcut-o cum aproape că nici tu n-o puteai face. Toată cazna asta a lui Şerban Foarţă mi-a amintit de o vorbă a lui Goethe: „în limitare se vede maestrul”. Şi, în pofida şi graţie tuturor limitărilor inerente unor asemenea texte-sursă, zău că s-a arătat. Cu asupra de măsură.”
Radu Vancu
miercuri, 7 Decembrie, 2011

„…Numai un poet lipsit de complexe „filologice“, lipsit de mania „ştiinţificităţii“ (dar fără a o renega), poate intra într-o asemenea complicitate ştrengărească cu textul sacru. Jucîndu-se de-a psalmistul, de-a ecleziastul, de-a îndrăgostitul divin, poetul îşi uită sau îşi leapădă inconştient propria vanitate, devenind transparent asemenea copiilor care vorbesc despre Dumnezeu neştiindu-i nici măcar numele. Această minunată transparenţă pe care o obţine Şerban Foarţă în versificările sale constituie un act eminamente teologic, dar neconştientizat ca atare. În momentul în care poetul vrea să devină teolog poezia cade în logoree. Or, acest lucru nu se întîmplă cu Odele sau cu Psalmii lui Şerban Foarţă. Ele sînt teologie tocmai în măsura în care ştiu să rămînă poezie pură, aşa cum înţelegea această sintagmă abatele Brémond. […] Harul suplineşte supraabundent competenţa lingvistică. Şerban Foarţă nu-şi propune, cum elegant mărturiseşte în Prefaţa la Psalmii lui David, să ne furnizeze o traducere „canonică“. Intenţia lui e să ne facă să recitim Biblia cu ochiul proaspăt şi fruntea descreţită. Departe de a ne atrage într-un joc derizoriu, el ne reaminteşte două lucruri adesea trecute cu vederea: că autorii acestor cărţi sacre au fost, la rîndul lor, poeţi, veritabili poeţi, şi că traducătorul însuşi profetizează atunci cînd îşi ia joaca în serios.”
Cristian Bădiliță
„Observator cultural”, 8 aprilie, 2015

The post Hexachordos appeared first on LaDouaBufnite.

Antologia de poezie ce rămâne din viață / what’s left of life constituie o linie de cerc esențial, cu atât mai mult cu cât antologia este bilingvă, textul englez reflectă în oglindă și re-creează fericit universul quasi-ireproductibil al creației artistului Robert Șerban. Traducerea poeziilor, care este un temerar travaliu fabulous estetic, aparține doamnei profesor univ. dr. Lidia Vianu și doamnei Anne Stewart, o scriitoare britanică ce are mult har traductologic. Traducătoarele au depășit elegant câteva probleme-obstacol în calea oglindirii poetice a operei în limba engleză.

Antologia este opera omnia in nuce sui-generis, o creație care reproduce fractalic opera omnia in extenso prin idei și teme. Regăsim toate temele abordate în poezii și beletristică, observăm că temele sunt recurente și că există o nostalgiei a originilor, a copilăriei, a variilor stări de lucruri ca părinte, dar și ca fiu, o sete de a suprinde clipa trecătoare, unde poetul pare a se ruga de clipă precum Faust al lui Goethe: „rămâi, ești atât de frumoasă” („Verweile doch, Du bist so schon”).

Sorin Ciutacu

The post ce rămâne din viață / what’s left of life appeared first on LaDouaBufnite.