The post Francezi în Banat, bănăţeni în Franţa appeared first on LaDouaBufnite.

Eseul explorează transformarea profundă a puterii în era digitală, unde capitalismul informațional a înlocuit mecanismele tradiționale de control.

Han susține că puterea modernă nu mai derivă din controlul muncii fizice sau al resurselor, ci din capacitatea de a monitoriza, manipula și prezice comportamentul uman, folosind cantități vaste de date personale. În „infocrație”, cetățenii devin simple mărfuri.

Adevărul și rațiunea sunt înlocuite de algo ritmi care prioritizează stimularea emoțională și dezinformarea, ducând la fragmentarea spațiului public și la erodarea dezbaterii democratice.

Infocrația dezvăluie mecanismele ascunse ale unei lumi dominate de informații, în care controlul este subtil, libertatea este iluzorie, iar democrația este în pericol.

The post Infocrația appeared first on LaDouaBufnite.

Este alterarea pe care filosoful Byung-Chul Han o consideră sursa unor afecțiuni moderne, precum depresia, tulburările de atenție, borderline și burnout-ul, boli neuronale cauzate nu de o agresiune exterioară, ci de supra solicitarea individului în fața oportunităților nelimitate. Omul contemporan nu mai este definit de „nu poți”, ci de „trebuie să poți.

Spre deosebire de secolele trecute, când autoritatea și supunerea erau impuse de o „societate disciplinară”, omul modern devine un „subiect al perfor manței”, un animal laborans care își impune singur standardele și cerințele, se auto-exploatează, devenind rezultatul depresiv al unui mecanism în care excesul de pozitivitate creează o nouă formă de control social.

Han deschide calea către o nouă teorie culturală, propunând o reevaluare a modului în care indivizii se raportează la munca lor și la ei înșiși în era meritocrației globale. Această analiză profundă ridică întrebări esențiale despre relația dintre constrângere și libertate. Societatea oboselii nu se rezumă la o critică a societății moderne. Este o invitație la reflecție asupra limitelor autoimpuse, asupra prețului pe care îl plătim pentru a ne autodepăși constant.

The post Societatea oboselii appeared first on LaDouaBufnite.

În ce condiții și cu ce condiții ar putea ecologia, în loc să fie, ca până acum, doar un ansamblu de mișcări între altele, să organizeze întreaga politică în jurul ei?

Poate ea aspira să definească orizontul politic așa cum au izbutit, în alte perioade, liberalismul, apoi socialismele, neoliberalismul și, în sfârșit, mai recent, partidele iliberale sau neofasciste, a căror audiență nu încetează, din păcate, să crească?

Poate ea învăța de la istoria socială cum apar noile mișcări politice și cum câștigă ele luptele de idei, cu mult înainte de a-și putea traduce progresele în partide și în alegeri?

Redescoperind puțin frecventata, mai cu seamă în Franța, teorie gramsciană a hegemoniei culturale și a obligatoriei complementarități dintre războaiele (politice) de mișcare și războaiele (politice) de poziție (teorie potrivit căreia lupta pentru idei este inevitabil îndelungată și trebuie să fie permanent susținută dacă vrem ca revoluțiile să fie durabile și să nu eșueze în dictaturi).

Bruno Latour este foarte aproape de a propune (pe urmele, bine estompate totuși de gândirea sa anti-ideologică, ale lui Chantal Mouffe și Ernesto Laclau) un fel de populism ecologic, în această ultimă carte antum apărută a sa, care încheie trilogia finală a operei sale încă deschise, vii, în mișcare, care deja rezervă multe surprize (de exemplu, provocarea pe care el o organizează din partea ecologiei la adresa catolicismului contemporan).

Este vorba de un exemplar efort, deopotrivă ultim și inaugural, de a schița un program strategic de re-politizare durabilă a ecologiei, cea de până acum fiind, de fapt, un eșec, ecologia nereușind, încă, să se impună, în pofida evidențelor climatice tot mai (la propriu) frapante, drept „orizontul de nedepășit al timpului nostru”.

The post Memorandum privind noua clasă ecologică. Subiect: Cum să creăm o clasă ecologică conștientă și mandră de ea însăși appeared first on LaDouaBufnite.

După noutatea absolută a teribilei experiențe a carantinei impuse de pandemia de Covid 19, trăită ca o nouă și brutală condiție universală negativă, atât statele, cât și indivizii nu s-au gândit decât cum să iasă mai repede din visul urât al izolării, sperând să revină cât mai rapid cu putință la „viața dinainte” printr-o „relansare” la fel de rapidă.

Întreaga umanitate a fugit astfel (s-ar putea spune: de trezie „ca dracul de tămâie”) de un alt mod posibil de a trăi și de a interpreta acest unic eveniment global: profitând de el ca de o nesperată ocazie revelatoare de a ne trezi din somnambulismul as usual, reflectând și reacționând la noua condiție terestră deja instaurată.

Pentru că umanitatea trăiește deja într-o criză, se află deja în izolarea unei carantine, singura cu adevărat unificatoare, „globalizantă”, aceea provocată și întreținută, pe termen lung, dar într-un ritm din ce în ce mai accelerat, de ceea ce Bruno Latour numește Noul Regim Climatic. Criză care constituie, așadar, noua „normali tate” universală, dar din care lecțiile impuse de carantină „cea mică” ne-ar fi putut ajuta să ieșim, începând prin a o vedea, a o accepta și a o recunoaște pe „cea mare”.

The post Unde sunt? Lecțiile pandemiei pentru uzul pământenilor appeared first on LaDouaBufnite.

Acest eseu – o epocală schiță de cosmologie politică și una dintre ultimele cărți antume ale filosofului francez lui Bruno Latour (calificat în ultimii ani ai existenței sale, întreruptă mult prea devreme, drept cel mai influent și mai citat gânditor francez, și unul dintre autenticii lideri mondiali formatori de opinie) – încearcă să lege între ele trei fenomene pe care comentatorii le-au identificat deja, fără a vedea însă întotdeauna legătura dintre ele și, în consecință, nici imensa energie politică care s-ar putea degaja prin reunirea lor.

În primul rând, „dereglementarea” neoliberală, care va conferi termenului de „globalizare” un sens din ce în ce mai peiorativ; în al doilea rând, explozia vertiginoasă a inegalităților; și, în al treilea rând, încercarea sistematică de a nega existența a ceea ce Latour numește, radical, mutația climatică. Ipoteza gânditorului francez este că nu putem înțelege nimic din pozițiile politice adoptate în ultimii cincizeci de ani dacă nu acordăm un loc central problemei dereglării climatice și negării acesteia.

Este ca și cum o mare parte a claselor conducătoare ar fi ajuns la concluzia că nu ar mai fi suficient loc pe Pământ pentru ei și pentru restul pământenilor.

Acest lucru ar explica expl explozia inegalităților, amploarea dereglementărilor, criticile aduse globalizării și, mai presus de toate, dorința panicată de a reveni la vechiul protecționism al statului național.

The post Unde aterizăm? Cum ne orientăm în politică appeared first on LaDouaBufnite.

De-a lungul istoriei, puține cărți au reușit să schimbe cu adevărat modul în care ne vedem pe noi înșine, dar și lumea în care trăim. Puține au atins o înțelepciune capabilă să transcendă timpul. Scrisă în secolul al II-lea d.Hr., în timpul campaniilor militare, această colecție de texte, în esență, un jurnal personal, oferă o privire profundă în mintea unui lider puternic, dar, mai important, a unui om aflat într-o încercare constantă de a deveni mai bun și de a se înțelege pe sine. Cele douăsprezece cărți ce formează acest volum, scrise în original în greacă veche, sunt mai degrabă un exercițiu personal de reflecție și de autocunoaștere, fără a fi gândite spre publicare. Totuși, ele au supraviețuit și au devenit un text influent în filosofia occidentală, explorând teme precum virtute, destin, efemeritatea vieții, responsabilitate, împăcare cu sinele și autocontrol.

Meditații de Marcus Aurelius rămâne una dintre cele mai mari opere de reflecție spirituală și etică scrise vreodată. Oferind cititorilor o perspectivă atemporală profundă asupra umanității, filosoful stoic Marcus Aurelius împărtășește lecții despre cum să facem față provocărilor vieții cu stoicism și cum să cultivăm o viață bazată pe integritate și autenticitate. Este o lectură obligatorie nu doar pentru oameni de stat și filosofi, ci și pentru generații întregi de cititori care vor fi profund marcați de sinceritatea directă a stilului său.

Într-o traducere nouă din greaca veche, semnată de Mihaela Paraschiv, această ediție oferă posibilitatea de a redescoperi pe deplin gândurile unuia dintre cei mai luminați și inteligenți lideri ai lumii.

Cineva e speriat de schimbare? Ce poate exista în afara schimbării, ce e mai plăcut sau mai familiar naturii universului? Tu personal poți să te speli, dacă lemnele nu s‑ar transforma, poți să te hrănești, dacă alimentele nu ar suferi prefaceri? Altceva din cele trebuincioase pot fi duse la îndeplinire în afara schimbării? Nu vezi, dară, că și faptul de a te schimba tu însuți e la fel și e la fel de necesar naturii universului?

The post Meditatii appeared first on LaDouaBufnite.

Traducere de Anca Bărbulescu

Regele Carol VI al Franței suferă o cădere nervoasă; după ce își revine, este convins că e făcut din sticlă și că se poate oricând sfărâma în mii și mii de cioburi.

După o suită de tragedii personale, doamna M. este sigură că toți cei pe care îi iubește au fost răpiți și înlocuiți cu sosii.

James Tilly Matthews, onorabil negustor de ceai și aspirant la un titlu de diplomat, scapă ca prin urechile acului de o execuție, dar ajunge să fie încredințat că o bandă internațională de conspiraționiști a inventat o mașinărie teribilă care fură și modifică gândurile oamenilor.

Sunt doar trei dintre protagoniștii acestei istorii a delirului, în care poveștile a zece oameni sunt analizate și explicate dintr-o perspectivă ce îmbină psihologia cu istoria și cu studiile culturale.

Astfel, dincolo de a fi un proces patologic, un diagnostic psihiatric sau o manifestare a fragilității ființei umane, tulburarea delirantă devine un fenomen plin de sens, un răspuns profund al omului la solicitările împovărătoare și deseori imposibil de satisfăcut ale veacului în care s-a născut, cu blestemele, binecuvântările și idiosincraziile sale.

„Autoarea trece dincolo de relatările formale și detașate ale psihiatrilor citați în carte, pentru a surprinde măcar un crâmpei din ființele umane reale a căror viață a fost destrămată de trauma care le-a provocat delirul. Volumul este o explorare atentă și plină de înțelegere a lumilor interioare altminteri inaccesibile în care locuiesc oamenii ale căror certitudini mentale pot fi atât consolatoare, cât și terifiante.“ — BBC Hstory Magazine

The post O istorie a delirului appeared first on LaDouaBufnite.

Mihai Frățilă ne propune o perspectivă surprinzătoare, invitându-ne să reflectăm la înrâurirea benefică a dezamăgirilor. Pornind adesea de la experiențe de viață personale, această carte deopotrivă reconfortantă și profundă se construiește din nebănuitele spații interioare unde se înfăptuiește tainic „partea hotărâtoare a existenței“, acea parte unde se cern binele și răul și unde învie rațiunea speranței.

„Dezamăgirea e o trezire la simțul realității. Am scris această carte nu atât din perspectiva lucrurilor pe care în mod obișnuit le înțeleg, ci din aceea a realităților la care am ajuns să țin. Încercările vieții, ispita imaginarului apetisant, locurile interioare unde ne este împărtășită măsura adevărului, aventura ieșirii prin credință din jocurile amăgirii ajung, într-un final, să alcătuiască o istorie prețioasă. Sper ca rândurile de față să fie un sprijin pentru oricine trece prin oglinzile amăgirii–dezamăgirii. Aici, în acest cadru uimitor de fragil – credincioși sau necredincioși –, descoperim dimensiunea spirituală a vieții, depășind demagogia paradisurilor pământești de orice fel.“ — MIHAI FRĂȚILĂ, episcop greco-catolic de București

The post Aventura dez-amăgirilor appeared first on LaDouaBufnite.

Traducere de Dionisie Constantin Pîrvuloiu

Ce s-a petrecut cu ucenicii lui Isus după execuție? Care a fost destinul acelei comunități învăluite în mister și asupra căreia planează încă atâtea controverse? Ce erau ei, o sectă iudaică, sau adepții unei noi religii? Au crezut cu adevărat că Isus a înviat?

Valorificând critic studiile și cercetările mai vechi și mai noi, Paula Fredriksen ne invită într-o călătorie tulburătoare, reconstituind cu erudiție, cu talent și cu realism viața și credințele primei comunități a discipolilor lui Isus din Nazaret, dând răspunsuri lucide și uneori neașteptate întrebărilor de mai sus – și nu numai – pe temeiul izvoarelor istorice și arheologice. O carte esențială pentru oricine dorește să înțeleagă nașterea creștinismului în contextul iudeo-păgân al vremii.

„Cartea de față a fost scrisă în Ierusalim. Doar aflându-mă aici, plimbându-mă prin orașul vechi, stând lângă Kotel, precum și – atunci când politica locală o permitea – în spațiul musulman, construit pe ruinele magnificei structuri a lui Irod, toate acestea mi-au hrănit imaginația, dar m-au și pătruns de tristețe și uimire. Ce loc minunat, scăldat în sânge, iubit și contestat mai e și Ierusalimul pe această planetă! Spunând povestea generației lui Isus cea plină de speranță, întorcându-mă în timp, pe când creștinii erau evrei, am spus și povestea unei părți din Ierusalim.“ — PAULA FREDRIKSEN

The post Pe când creștinii erau evrei appeared first on LaDouaBufnite.