Autor: Diane Plessia

Traducător: Alina Pavelescu

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 184

Ilustrator:

Descriere carte: Traducere de Alina Pavelescu

„Confiscarea averilor, pușcărie, exilul unei părți a familiei, viață sub sovietici și apoi sub comuniști, prima regăsire, târziu, la Paris. Câte familii spulberate de-al Doilea Război Mondial nu au trăit această experiență și n-ar putea scrie o astfel de cronică! Dar câți nepoți mai țin să păstreze memoria familiei lor? O istorie recuperată din scrisori și fotografii, care nu se lasă uitată și nu trebuie pierdută, fiindcă poveștile de viață sunt mult mai convingătoare decât studiile istorice.“ — TATIANA NICULESCU

„Aceste scrisori amintesc de vremuri apuse, o epocă în care timpul trecea mai încet și era mai blând cu oamenii. La țară, unde bunicii mei trăiau trei-patru luni pe an, ocupându-se de primăvara până toamna de terenuri și de vie, viața se desfășura în ritmul anotimpurilor și al reuniunilor de familie pline de căldură. Sunt ultimele clipe ale unui trai tihnit, care urma să fie zdruncinat de război, de pierderi și de despărțiri. Țara întreagă avea să se scufunde în mizerie și frică sub capacul de plumb al dictaturilor comuniste. Dar legăturile de familie sunt puternice și le dau forța de a merge mai departe, sperând că regimul politic se va schimba și se vor reîntâlni într-o bună zi. Este povestea a numeroase familii din România sau din alte părți.“ — DIANE PLESSIA

Prezentare autor: DIANE PLESSIA s-a născut în Franța în 1970 dintr-o mamă de origine franceză și un tată român. Tatăl ei, Radu Pleșia, diplomat în Franța în timpul celui de-al Doilea Război Mondial, rămăsese după război la Paris. De-a lungul copilăriei sale, Diane a auzit vorbindu-se deseori despre România. A vizitat țara în fiecare an între 1989 și 1992, și chiar a locuit la București vreme de un an, în 1996–1997. După moartea tatălui, în 2015, când a găsit cele peste șase sute de scrisori care stau la baza acestei cărți, a mers să descopere Cilieni, unde bunicii ei aveau terenul și casa de la țară. A scris această carte în memoria bunicilor, a familiilor acestora, a tatălui ei și a rezistenței lor în fața adversității vremurilor.

Autor: Silviu Reuț

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 296

Ilustrator:

Descriere carte: Cu fotografiile autorului

12 țări. 40.141 de kilometri. Silviu Reuț a pornit, de unul singur, într-o călătorie prin America Latină – un continent deopotrivă fascinant și periculos. Vreme de 6 luni, a străbătut Mexicul, Guatemala, Honduras, Nicaragua, Costa Rica, Panama, Columbia, Chile, Argentina, Bolivia, Peru și Ecuador. Și-a asumat riscuri, a înfruntat numeroase provocări și s-a lovit, nu de puține ori, de diferențe culturale greu de imaginat. Scrisă cu mult talent, relatarea drumului său se citește pe nerăsuflate și ne poartă pe urmele unui adevărat explorator. Trăim alături de el experiența cu totul inedită a călătorului – în cel mai pur și autentic sens cu putință. Vedem locuri de o frumusețe ireală și le aflăm poveștile. Lumea în care pătrundem pare desprinsă dintr-un film de aventuri, cu personaje și întâmplări pe care nu le vom uita curând.

„Lumea de astăzi este cartografiată în totalitate, dar și dezvrăjită. Nu trăim în epoca marilor descoperiri și taine – a Drumului Mătăsii, a curselor polare, a expediției HMS Beagle, a cuceririi Everestului, a țărilor izolate de restul lumii –, însă magia lumii de demult mai poate fi descoperită acolo unde natura ostilă a conservat-o, ori acolo unde turismul în masă a cruțat-o. Există încă mister și splendoare, chiar dacă acum pornim în căutarea lor cu unelte ca GPS-ul sau smartphone-ul. Trebuie doar să pleci la drum singur, să faci autostopul sau să hoinărești prin zone izolate, dormind sub cerul liber. Nu știi peste ce vei da acolo unde te duci, dar știi că doar ducându-te vei putea da un răspuns tuturor întrebărilor care te macină.“ — SILVIU REUȚ

Prezentare autor: SILVIU REUȚ este aventurier, explorator, biciclist, iubitor de natură, adept al joie de vivre, filozof amator, autodidact cu un sindrom obsesiv-compulsiv de a citi toate cărțile din lume, sportiv. Se află în căutarea unui soi de echilibru existențialist între corp și spirit, fie că acesta se numește mens sana in corpore sano, eudaimonia sau bonheur. În 2019 și-a lansat prima carte, L’chaim: 4 luni cu autostopul prin Europa și întoarcerea în România.

Autor: Dan C. Mihăilescu

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 224

Ilustrator:

Descriere carte: „Mană cerească au fost pentru mine anii 2020 și 2021, când am urmat sfatul interbelic dat de Mircea Eliade cum că vacanțele trebuie rezervate marilor lecturi sau recitiri de care, altminteri, nu-ți poți face vreme nicicând.

Spre finalul lui 2020, doi buni prieteni, Oana Serafim și Mircea Mihăieș, mi-au smuls promisiunea colaborării lunare la site-ul Europei Libere și, respectiv, la revista Orizont, propuneri onorante, pentru care, odată cu sincera mea recunoștință, îmi permit să le dedic lor această carte care adună parte din textele cu pricina. Inițial, titlul visat ar fi fost La răspântie, în sensul că aveți sub ochi încă o carte din cărți, în locul unei construcții unitare despre epistolarele Eliade, Golopenția, Pillat, sau o sinteză despre scriitorii noștri de scrisori, de la Ghica și Caragiale până la Blaga, Ion D. Sîrbu, N. Steinhardt, Ion Pop și Mircea Zaciu, Gabriel Liiceanu–Andrei Pleșu, Matei Călinescu–Ion Vianu – și alte amăgiri urzite în așteptarea trecerii de cuvenita răspântie. Cât despre titlul final al noii cărți de strânsură, mi-am dat abia acum seama că exact asta, adică mijlociri, am făcut de la debut până la «Omul care aduce cartea», ca și după.

Cărți de nișă, subiecte delicate, evocări prietenești, reluări obsesive, reverii, elanuri care își reclamau imperios împărtășirea, tot atâtea dovezi că suferința și recluziunea sunt infinit dăruitoare, compensatoare, vindecătoare. Mai mult, grație lor, se reinstaurează și dulcea nădejde a supraviețuirii.“ — DAN C. MIHĂILESCU

Prezentare autor: DAN C. MIHĂILESCU este critic şi istoric literar. A publicat volume de eseuri despre Eminescu, Caragiale, Cioran, Blaga, generaţia ’27, literatura română în postceauşism ş.a. A făcut gazetărie aproape patruzeci de ani, a fost cercetător ştiinţific, a condus reviste, a semnat traduceri, prefeţe, ediţii etc. Din anul 2000 este realizatorul emisiunii Omul care aduce cartea, la ProTV. A publicat volume de eseuri (printre care Stângăcii de dreapta, Îndreptări de stânga, ciclul Viaţa literară, Despre omul din scrisori. Mihai Eminescu), a tradus din Jean-François Revel, Eugène Ionesco, Emmanuel Todd, Vladimir Bukovski ş.a., a deţinut rubrici în revistele Luceafărul, Transilvania, 22, Idei în dialog, România literară, Ziarul de duminică, Dilema veche, precum şi în Evenimentul zilei şi Jurnalul Naţional. Printre preocupările sale constante se află literatura memorialistică şi epistolară. Cele mai recente cărţi ale sale sunt I.L. Caragiale şi caligrafia plăcerii: Despre eul din scrisori (Humanitas, 2012), Ce mi se-ntâmplă. Jurnal pieziş (Humanitas, 2012), Cartea ca destin. Daniel Cristea-Enache în dialog cu Dan C. Mihăilescu (Humanitas, 2013), Castelul, biblioteca, puşcăria (Humanitas, 2013), Despre nerăbdarea de a fi răbdător (dialog epistolar cu Ciprian Măceșaru; Humanitas, 2014), „Ce-mi puteți face, dacă vă iubesc!?“ (Humanitas, 2015), Plăceri vinovate și datorii împlinite (Humanitas, 2018), Podul cu vechituri (Humanitas, 2019).

Autor: Liviu Stănescu

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 304

Ilustrator:

Descriere carte: Cu fotografiile autorului

Cuvânt înainte de Cristian Lascu

„O carte-mesaj aruncat într‑o sticlă, un document bun de pus într‑o capsulă a timpului pentru a fi înțeles de niște norocoși supraviețuitori din viitor.“ — CRISTIAN LASCU

„Poți să desenezi cearcăne asfințitului? De bună seamă. Dar să numeri stropii unei cascade? Şi asta. Dar să zâmbești din buric? Ba bine că nu. Se întâmplă așa fiindcă Liviu Stănescu, mărturisitorul acestui drum la capătul lumii, este un personaj care sfidează calapoadele. Şi asta încă n-ar fi nimic, s-au mai văzut ciudați care îţi curentează simţurile şi te ţin mereu în alertă. Povestea cărţii lui Liviu Stănescu este că e ea însăşi un personaj.

O alcătuire subtilă, surprinzătoare şi rafinată, care te absoarbe şi te transformă în bagaj numai bun de cărat spre capătul lumii şi spre capetele iubirii. (Câte? La întrebarea asta nici Hidra nu ştie răspunsul.) Am fost la capătul lumii este o foaie de drum afectiv şi existenţial, o declaraţie de dragoste şi deznădejde, un poem cu suişuri şi coborâşuri, cu înălţimi alpine şi câmpii potopite de mlaştini. Când priveşti depărtările, iar ele îţi întorc privirea, se cheamă că ai deprinderea să descoperi oglinzi pretutindeni şi să li te arăţi aşa cum eşti: fără cosmeticale scumpe, dar cu sufletul în palmă.

Când în extaz sau în jubilaţie, când sângerând. Liviu Stănescu ilustrează splendid diferenţa dintre turist şi călător, dintre colecţionarul de obiective şi spiritul iscoditor, care străbate lumea cu o candelă în inimă. Şi cu obrazul colorat pe rând de bucurie, de îndoială, de nelinişte.“ — RADU PARASCHIVESCU

Prezentare autor: LIVIU STĂNESCU este pasionat de drumurile umblate, dar mai ales de cele neumblate, de fotografie și, mai nou, de scris. În 1992 a deschis primul restaurant indian din România, iar în 1995 – primul club de muzică rock live din țară. A urmat apoi un restaurant marocan și în 1998 – cea mai mare terasă din București care găzduia concerte live. Neastâmpărul l‑a făcut să treacă în viteză și pe lângă alte afaceri care, odată ajunse în vârf, au fost ulterior părăsite. S‑a oprit apoi, niște ani din viața profesională, la o companie de închiriere de echipamente profesionale de sunet, lumini și scenotehnică. Noul job l‑a purtat prin țară alături de marile trupe rock ale momentului, în turneele lor. A călătorit de‑a lungul și de‑a latul Pământului: 105 țări i‑au deschis larg porțile până acum, dar mai are o mulțime de uși la care urmează să bată. A fost, printre altele, la Ushuaia, Cape Town, Cabo da Roca, Tonga, Insula Paștelui, Insulele Galapagos și la Polul Sud. În călătoriile lui, a trăit marele cutremur din Nepal, de 8,1 grade pe scara Richter, pe cel din India, de doar 7,4 grade, și prima zi a războiului civil din Kenia; s‑a îmbolnăvit de febră tifoidă în Iran și doar șansa l‑a ajutat să scape teafăr. Multe dintre aceste aventuri se regăsesc în paginile volumului Am fost la capătul lumii (2023).

Autor: Ionuț Șendroiu

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 352

Ilustrator:

Descriere carte: Cu fotografiile autorului

„Ca medic de bord, te bucuri de un trai debordant. Numai că Ionuţ Şendroiu nu este doar medic pe platforme de foraj şi navetist la tropice. El este, în egală măsură, un povestitor de soi, capabil să te înfioare la un capăt al frazei şi să te amuze copios la celălalt. Cartea lui este o plimbare prin spaţii stranii din care nu-ţi propui să faci priorităţi turistice. Însă nu geografia e cheia acestor pagini, ci aplombul şi talentul cu care autorul lor te ajută să te cufunzi în arome, obiceiuri, manii şi ritualuri străine până acum minţii tale. Pe lângă asta, ochiul de umorist al lui Ionuţ Şendroiu vede chiar şi miezul ilariant al secvenţelor dramatice, indiferent dacă se opreşte asupra crizelor unui bolnav de malarie sau asupra manevrelor de ascundere a cărnii de porc din frigiderele unei nave de vigilenţa unor inspectori musulmani. Veţi întâlni zeci de scene care vă vor hrăni curiozitatea şi la care veţi râde cu poftă. Veţi întâlni, de asemenea, asocieri surprinzătoare şi ghiduşe. Navetist la tropice nu este o simplă carte de călătorii sau o înşiruire de păţanii. Este semnătura sigură a unui călător în care musteşte talentul.“ — RADU PARASCHIVESCU

„Un prim sezon al unui serial în care comedia și documentarul se combină ca ingredientele unui cocktail reușit – un gin tonic în Delta Nigerului, de exemplu. Episoadele s-ar putea intitula, în funcție de apele teritoriale, «Petrolul, berile și nigerienii», sau angolezii, sau egiptenii. Dr. John, protagonistul, se ocupă cu aceeași pricepere de pacienți și de poveștile lor. Sub epiderma șocului cultural, stetoscopul prinde și pulsul problemelor globale ale omenirii. Ca în Odiseea, întâmplările au loc preponderent pe mare sau adiacent, dar aici eroul, navetist, ajunge periodic acasă. În fundal trec – și rămân durabil pe retină – rechini-ciocan, pești zburători și alte baracude.“ — SORIN GHERGUȚ

Prezentare autor: IONUȚ ȘENDROIU (n. 1968) a absolvit Facultatea de Medicină și Farmacie „Carol Davila“ din București în 1996. În timpul rezidențiatului (2000–2003, Bucureşti) începe să colaboreze cu diverse publicații. Din 2006, lucrează ca medic de bord pe diferite nave de foraj maritim.

Autor: Italo Calvino

Traducător: Smaranda Bratu Elian, Oana Boşca-Mălin

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 304

Ilustrator:

Descriere carte: Selecție și îngrijirea ediției de Smaranda Bratu Elian

Cronologie de Oana Boșca‑Mălin

Traducere și note de Smaranda Bratu Elian și Oana Boșca‑Mălin

Cu o prefață de Laura Di Nicola

„Antologia de față ordonează cronologic perspectivele mereu schimbătoare asupra lumii, sesizând principalele lor focare și intrând în miezul lucrurilor, în căutarea acelui strat profund unde scrierea lui Calvino devine una singură: nu cea a eseistului, nici cea a prozatorului, ci aceea a unui scriitor italian care în proza eseurilor sale este intrinsec scriitor, iar în prozele sale literare e intrinsec eseist. De fapt, cred că există un singur Calvino, poet al lumii, un clasic al literaturii și cugetării, care soarbe din clasicii săi cu o ironică perplexitate. Privind în oglinda literaturii la clasicii săi, Calvino s-a căutat întotdeauna pe sine, a căutat care este locul lui printre ei, a purtat cu ei un dialog neîntrerupt cu privire la rațiunile profunde ale posibilităților de a cunoaște, de a citi, de a traduce și a povesti lumea, împletind morala acțiunii, a făptuirii istorice – măduva leului – cu potențialitățile literaturii.“ — LAURA DI NICOLA

Prezentare autor:

Autor: Andrei Pleșu

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 424

Ilustrator:

Descriere carte: „Volumul conține referințe la o tematică și la o serie de personalități ale vieții artistice (autohtone și internaționale) mai puțin frecventate în ziua de azi. «Actualitatea» s-a schimbat. Nu numai în sensul că multe nume ale peisa­jului cultural local au intrat, printr-un trist, dar probabil inevitabil traseu al memoriei, în penumbră, dar și în sensul că domenii ca «istoria criticii de artă românești și universale», «analitica imaginii», filozofia vizualității și-au pierdut relieful. Să nu uităm că secolul XX a fost caracterizat de mulți hermeneuți prestigioși drept o trecere de la civilizația cărții la civilizația imaginii.

Rămâne de văzut spre ce evoluează secolul XXI...

Oricum, pentru viitorul cercetător care va alege să studieze istoria culturii românești moderne și contemporane, cartea de față va putea constitui, sper, o sursă utilă.“ — ANDREI PLEŞU

Prezentare autor: ANDREI PLEȘU s-a născut în 1948 la Bucureşti. A absolvit Facultatea de Arte Plastice, Secţia de istoria şi teoria artei. A obţinut doctoratul în istoria artei la Universitatea din Bucureşti, cu teza Sentimentul naturii în cultura europeană. Lector universitar (1980–1982) la Academia de Arte Plastice, Bucureşti (cursuri de istorie şi critică a artei moderne româneşti). Profesor universitar de filozofie a religiilor, Facultatea de Filozofie, Universitatea din Bucureşti (1991–1997). Este fondator şi director al săptămânalului de cultură Dilema (ulterior Dilema veche), fondator şi preşedinte al Fundaţiei Noua Europă şi rector al Colegiului Noua Europă (1994), membru al World Academy of Art and Science şi al Académie Internationale de Philosophie de l’Art, dr. phil. honoris causa al Universităţii Albert Ludwig din Freiburg im Breisgau şi al Universităţii Humboldt din Berlin, Commandeur des Arts et des Lettres, Grand Officier de la Légion d’Honneur. Scrieri: Călătorie în lumea formelor, Meridiane, 1974; Pitoresc şi melancolie. O analiză a sentimentului naturii în cultura europeană, Univers, 1980; Humanitas, 1992; Francesco Guardi, Meridiane, 1981; Ochiul şi lucrurile, Meridiane, 1986; Minima moralia. Elemente pentru o etică a intervalului, Cartea Românească, 1988; Humanitas, 1994 (trad.: franceză, germană, suedeză, maghiară, slovacă); Jurnalul de la Tescani, Humanitas, 1993 (trad.: germană, maghiară); Limba păsărilor, Humanitas, 1994; Chipuri şi măşti ale tranziţiei, Humanitas, 1996; Eliten – Ost und West, Walter de Gruyter, Berlin–New York, 2001; Despre îngeri, Humanitas, 2003 (trad.: franceză, maghiară, germană, engleză, polonă); Obscenitatea publică, Humanitas, 2004; Comèdii la Porţile Orientului, Humanitas, 2005; Despre bucurie în Est şi în Vest şi alte eseuri, Humanitas, 2006; Note, stări, zile, Humanitas, 2010; Despre frumuseţea uitată a vieţii, Humanitas, 2011; Faţă către faţă, Humanitas, 2011; Parabolele lui Iisus. Adevărul ca poveste, Humanitas, 2012; Din vorbă-n vorbă. 23 de ani de întrebări şi răspunsuri, Humanitas, 2013; O idee care ne suceşte minţile (în colaborare cu Gabriel Liiceanu şi Horia-Roman Patapievici, Humanitas, 2014; Dialoguri de duminică (în colaborare cu Gabriel Liiceanu, Humanitas, 2015); Nelinişti vechi şi noi, Humanitas, 2016; Despre inimă şi alte eseuri, Humanitas, 2017; Pe mâna cui suntem?, Humanitas, 2018; Despre destin. Un dialog (teoretic şi confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor (coautor Gabriel Liiceanu), Humanitas, 2020; numeroase studii şi articole în reviste româneşti şi străine.

Autor: Marius Chivu

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 328

Ilustrator:

Descriere carte: Cu fotografiile autorului

„Odată cu timpul, ești exclus din spectacolul naturii, ești înlăturat de pe traseu și redus la tine însuți. Începi prin a îmblânzi muntele doar pentru a te înstrăina de el. Fascinația se topește în neplăcere. Trupul tău preia povara muntelui. Acum trupul este muntele care trebuie urcat. Natura e mereu în formă, natura e mereu vie. Tu, doar temporar.“

„Deșertul începe să ți se arate ca o formă de relief abstractă, contradictorie, fără sens. O anomalie a naturii în sensul unei extravaganțe minimaliste de dimensiuni improbabile. O formă de relief obținută din măcinarea tuturor celorlalte. O dimensiune în care orice ar pătrunde s-ar preface automat în nisip. Marea nisiparniță a planetei. Depoul tuturor vânturilor. Abatorul mineral al timpului. Timpul prefirat în spațiu. Pustietate, deșertăciune, nimicnicie geografică în plină expansiune. Aici, oameni și dromaderi, cu toții suntem niște biete insecte, însemne mișcătoare efemere pe plaja unei mări imemoriale evaporate în amintirea timpului.

Deșertul îmi pare un abandon al dezvoltatorului divin, o zonă în care a direcționat tot surplusul de țărână, căldură și lumină. Ce e furtuna de nisip în deșert, dacă nu erzațul norilor? Ce indică aici gradele, dacă nu jarul rămas după Marea Prefacere? Ce sunt aici orele, dacă nu înclinația unei vaste clepsidre de lumină primordială rămasă pe dinafară?“

Prezentare autor: MARIUS CHIVU, n. 1978, este scriitor, editor și traducător. E absolvent al Școlii Populare de Arte din Râmnicu Vâlcea și al Facultății de Litere din cadrul Universității din București. În 2012 a debutat cu volumul de poezie Vântureasa de plastic (ed. a doua, Humanitas, 2018; premiile pentru debut ale Uniunii Scriitorilor şi revistei Observator Cultural). A publicat jurnalele de călătorie Trei săptămâni în Himalaya (Humanitas, 2012/2016) și Trei săptămâni în Anzi (Humanitas, 2016), cartea de interviuri literare Ce-a vrut să spună autorul (Polirom, 2013) și volumul de proză scurtă Sfârşit de sezon (Polirom, 2014/2022; nominalizări pentru Cartea anului 2014 la Gala Industriei de Carte și Gala Radio România Cultural). A realizat mai multe antologii (selectiv): Best of. Proza scurtă a anilor 2000 (Polirom, 2013), 111 cele mai frumoase poeme de dragoste din literatura română (împreună cu Radu Vancu, Nemira, 2016) și Singurătatea noblețele ei, de Petre Stoica (Cartier, 2017). La Humanitas a tradus volumul de poezie Melancolica moarte a Băiatului-stridie, de Tim Burton (2009/2023), precum și romanul Unchiul Rudolf, de Paul Bailey (2009), și a îngrijit ediția Amintirile unui fost corector & Însemnările cultivatorului de mărar, de Petre Stoica (2020). Din 2011, împreună cu Florin Iaru, ține cel mai longeviv atelier de creative writing din România. Este redactor al revistei Dilema veche şi realizatorul radio-talk-ului cu scriitori „All You Can Read“ de pe UrbanSunsets.com. Din 2020 este editorul antologiei anuale de proză scurtă KIWI (Polirom). | Facebook.com/mvchivu | Instagram.com/marius_chivu

Autor: Liviu Cîmpeanu

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 276

Ilustrator:

Descriere carte: Cuvânt înainte de Șerban Papacostea

În Arhiva Ordinului Teuton, salvată miraculos din marasmul celui de-al Doilea Război Mondial, este păstrat de secole un izvor de mare însemnătate privind finalul domniei lui Ștefan cel Mare. Este un document aproape necunoscut astăzi istoricilor de la noi.

Jurnalul de campanie al cavalerilor teutoni din vara–toamna anului 1497, redactat de secretarul general al Ordinului, Liborius Nacker, este publicat acum de medievistul Liviu Cîmpeanu pentru prima dată într-o ediție critică, însoțit de o traducere în limba română după originalele în germana și latina medievale, de o solidă anexă documentară și de studii introductive. Jurnalul evocă detalii inedite și esențiale legate de contextul politico-militar al epocii și ne oferă o imagine vie a oștii teutone care a suferit înfrângerea catastrofală de la Codrii Cosminului.

„Lucrarea domnului Liviu Cîmpeanu readuce în atenţia istoricilor un moment important al istoriei europene, încă insuficient elucidat. Izvorul pe care îl pune în circuitul ştiinţific această lucrare – material derivat din arhiva Ordinului Cavalerilor Teutoni – nu numai că oferă unele informaţii necunoscute până acum asupra acestui episod cu multiple implicaţii internaţionale, dar impune şi reconsiderarea interacţiunii forţelor politice implicate…

În istoria noastră, în speţă a Moldovei lui Ştefan cel Mare, anul 1497 – anume înfruntarea oştilor polone şi înfrângerea lor zdrobitoare – este nu numai un remarcabil moment de referinţă al istoriei militare, dar şi, în general, al politicii de apărare a caracterului de sine stătător al Moldovei în înfruntarea dintre marile puteri concurente la dominaţie asupra spaţiului central- şi sud-est european. Lucrarea domnului Liviu Cîmpeanu aduce în discuţia asupra acestui moment însemnat al istoriei general-europene şi româneşti un material documentar preţios, însoţit de lămuriri şi interpretări înnoitoare. Apariţia acestei lucrări va oferi istoriografiei noastre o sursă de informaţie valoroasă, eveniment care se cuvine salutat.“ — ŞERBAN PAPACOSTEA

Prezentare autor: LIVIU CÂMPEANU (n. 1984) a absolvit Facultatea de Istorie şi Filozofie (licență, masterat, doctorat) a Universităţii „Babeş‑Bolyai“ din Cluj‑Napoca. Din martie 2016 este cercetător ştiinţific III la Academia Română – Institutul de Cercetări Socio‑Umane din Sibiu. A publicat peste 60 de studii şi articole ştiinţifice de istorie românească şi sud‑est europeană (sec. XV–XVII) şi are colaborări ştiinţifice cu Universitatea din Bucureşti, Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“ din Bucureşti şi Universitatea „Babeş‑Bolyai“ din Cluj‑Napoca. A publicat la Humanitas Cruciadă împotriva lui Ștefan cel Mare: Codrii Cosminului, 1497 (2022) și Jurnalul de campanie al cavalerilor teutoni, 1497 (2023).

Autor: Gabriel Liiceanu

Traducător:

Editura/Colecție: Humanitas

An apariție: 2023

Nr. pagini: 96

Ilustrator:

Descriere carte: S‑ar putea ca, atunci când pierdem fiinţele cele mai apropiate, ele să ne ia într‑o măsură cu ele. Tocmai pentru că o parte din tine migrează odată cu cei care au plecat, moartea e descărcată în bună parte de dificultatea ei. Poate că noi murim cu ochii ațintiți către ei. Și poate că, în felul acesta, trăim moartea într‑o formă mai blândă.

Prezentare autor: GABRIEL LIICEANU este unul dintre cei mai importanţi autori de „literatură personală“ din România de azi. În ultimul sfert de veac, cărţile sale au constituit repere pentru diferitele variante ale acestui tip de discurs.

Jurnalul de la Păltiniş (1983), ale cărui teme centrale sunt raportul maestru–discipol şi importanţa culturii într-o epocă totalitară, a fost un adevărat bestseller al anilor '80: producea cozi la librării, se vindea „pe sub mână“, se împrumuta numai prietenilor de încredere. Din scrisorile generate de comentariile la acest jurnal (între timp tradus în mai multe limbi) s-a născut un al doilea volum de succes, Epistolar (1987), care reuneşte voci intelectuale de mare forţă. Urmează, în altă formulă, dar, în fond, tot în notă confesivă, Declaraţie de iubire (2001), exerciţii de admiraţie şi de ataşament intelectual, etic şi, nu în ultimul rând, uman faţă de personalităţi importante ale culturii noastre. Uşa interzisă (2002) este una dintre cărţile favorite ale publicului din ultimii ani şi o revenire la notaţia diaristică. Cu Scrisori către fiul meu (2008), Gabriel Liiceanu se lasă din nou atras de simplitatea şi directeţea genului epistolar. Întâlnire cu un necunoscut (2010) reia firul confesiv al unor însemnări care, deşi par legate de o zi sau alta, au crescut, de fapt, dintr-o viaţă întreagă.

În paralel cu volumele în care autorul construieşte ceea ce francezii numesc l’écriture du moi, scrierea egotistă, Gabriel Liiceanu a publicat în ultimii ani o serie de cărţi eseistice, filozofice şi de implicare în „viaţa cetăţii“: Despre minciună (2006), Despre ură (2007) şi Despre seducţie (2007), Estul naivităţilor noastre (2012), Dragul meu turnător (2013), Fie-vă milă de noi! şi alte texte civile (2014), Nebunia de a gândi cu mintea ta (2016), România, o iubire din care se poate muri (2017), Continentele insomniei, (2017), Aşteptând o altă omenire (2018), Caiet de ricoşat gânduri sau Despre misterioasa circulaţie a ideilor de‑a lungul timpului (2019), Ludice. Exerciții de umor criptic (2019), Povestea insulei Humanitas, Humanitas (2020), Isus al meu (2020), Despre destin. Un dialog (teoretic şi confesiv) despre cea mai dificilă temă a muritorilor (dialog cu Andrei Pleşu), 2020, Impudoare: Despre „eu“ va fi vorba (2021), Ce gândeşte Dumnezeu? (2022)..