Publication type: album
Release date: 2025
Number of pages: 312
Language: Polish-English
Binding: hardcover
ISBN: 978-83-66419-67-4

The official catalogue of the One Eye Laughing, the Other Crying. Art From Romania in the Ovidiu Șandor Collection .

The exhibition runs from 7 March untill 20 July 2025 and can be seen at The International Cultural Centre in Kraków, being  part of the Poland-Romania Cultural Season 2024-2025,  offering a broad and multi-dimensional panorama of Romanian art over the last century.

To deepen the narrative about Romania’s history and culture, a comprehensive publication accompanies the exhibition. The book, published in a bilingual Polish-English edition, includes essays by renowned intellectuals and scholars such as Adriana Babeți, Kazimierz Jurczak, Jakub Kornhauser, Diana Marincu, Tom Sandquist, Łukasz Galusek, and Vladimir Tismăneanu. This publication will provide insights into the exhibited works within a broad historical and cultural context.

Exhibition features work by the following artists: Andreea Anghel, George Apostu, Hans Arp, Ioana Bătrânu, Marius Bercea, Horia Bernea, Ștefan Bertalan, Ion Bîrlădeanu, Constantin Brâncuși, Brassaї, Geta Brătescu, Théodore Brauner, Victor Brauner, André Cadere, Mircea Cantor, Eva Cerbu, Andrei Chintilă, Lena Constante-Brauner, Roman Cotoșman, Chiril Cucu, Horia Damian, Max Ernst, David Farcaș, Harun Farocki, Constantin Flondor, Adrian Ghenie, Marin Gherasim, Bogdan Gîrbovan, Vasile Gorduz, Ion Grigorescu, Jacques Hérold, Isidore Isou, Marcel Janco, Wassily Kandinsky, Ana Lupaș, Victor Man, Tincuța Marin, Max Hermann Maxy, Hortensia Mi Kafchin, Joan Miró, Alex Mirutziu, Florin Mitroi, Gili Mocanu, Herta Müller, Ciprian Mureșan, Paul Neagu, Ioana Nemeș, Mircea Nicolae, Andrei Pandele, Paul Păun, Jules S. Perahim, Dan Perjovschi, Pusha Petrov, Silvia Radu, Lea Rasovszky, Eugen Roșca, Șerban Savu, Arthur Segal, Hedda Sterne, subREAL, Mircea Suciu, Yves Tanguy, Ovidiu Toader, Sergiu Toma, Doru Tulcan, Tristan Tzara, Andrei Ujică, Andra Ursuța.

Curators: Monika Rydiger, Łukasz Galusek, Ovidiu Şandor

Translation into English: Jessica Taylor-Kucia

RO: Râsu' – Plânsu’. Artă din România în Colecția Ovidiu Șandor

Catalogul oficial al expoziției One Eye Laughing, the Other Crying. Art From Romania in the Ovidiu Șandor Collection .

Expoziția se desfășoară în perioada 7 martie - 20 iulie 2025 și poate fi vizitată la Centrul Cultural Internațional din Cracovia, fiind parte a Sezonului Cultural Polonia-România 2024-2025. Expoziția oferă o panoramă amplă și multidimensională a artei românești din ultimul secol.

Pentru a aprofunda narațiunea despre istoria și cultura României, expoziția este însoțită de o amplă publicație. Catalogul, publicat într-o ediție bilingvă poloneză-engleză, include eseuri ale unor intelectuali și cercetători renumiți precum Adrian Babeți, Kazimierz Jurczak, Jakub Kornhauser, Diana Marincu, Tom Sandquist, , Łukasz Galusek și Vladimir Tismăneanu.

Această publicație oferă o perspectivă asupra lucrărilor expuse într-un context istoric și cultural larg. Expoziția prezintă lucrări ale următorilor artiști: dr: Andreea Anghel, George Apostu, Hans Arp, Ioana Bătrânu, Marius Bercea, Horia Bernea, Ștefan Bertalan, Ion Bîrlădeanu, Constantin Brâncuși, Brassaї, Geta Brătescu, Théodore Brauner, Victor Brauner, André Cadere, Mircea Cantor, Eva Cerbu, Andrei Chintilă, Lena Constante-Brauner, Roman Cotoșman, Chiril Cucu, Horia Damian, Max Ernst, David Farcaș, Harun Farocki, Constantin Flondor, Adrian Ghenie, Marin Gherasim, Bogdan Gîrbovan, Vasile Gorduz, Ion Grigorescu, Jacques Hérold, Isidore Isou, Marcel Janco, Wassily Kandinsky, Ana Lupaș, Victor Man, Tincuța Marin, Max Hermann Maxy, Hortensia Mi Kafchin, Joan Miró, Alex Mirutziu, Florin Mitroi, Gili Mocanu, Herta Müller, Ciprian Mureșan, Paul Neagu, Ioana Nemeș, Mircea Nicolae, Andrei Pandele, Paul Păun, Jules S. Perahim, Dan Perjovschi, Pușa Petrov, Silvia Radu, Lea Rasovszky, Eugen Roșca, Șerban Savu, Arthur Segal, Hedda Sterne, subREAL, Mircea Suciu, Yves Tanguy, Ovidiu Toader, Sergiu Toma, Doru Tulcan, Tristan Tzara, Andrei Ujică, Andra Ursuța.

Curatori: Monika Rydiger, Łukasz Galusek, Ovidiu Șandor

Traducere în limba engleză: Jessica Taylor-Kucia

Restul este prima carte dintr-o trilogie „organică și personală a acelor teme vitale care te readuc în lume”, trilogie semnată de poeta Svetlana Cârstean.

Restul conține o mărturie despre roluri și despre experiența propriei masculinități cu privire la care autoarea mărturisește că a simțit nevoia de a fi „curioasă și înțelegătoare”. Cartea face și trimitere la modelele masculine integrate de-a lungul timpului, la dinamica feminin-masculin pe care Svetlana Cârstean a descoperit-o atît în femeile, cît și în bărbații din viața sa: „Cine muncește, ce muncește, cine pune pîinea pe masă, cine plătește, cine naște, cine nu naște, cine spală, cine doarme, cine renunță, cine scrie, un întreg labirint căruia am vrut să-i găsesc o ieșire”, mărturisește poeta.

Audre Lorde spune, într-un celebru eseu: „the master’s tools will never dismantle the master’s house”. Svetlana Cârstean ia aceste unelte ale sistemului dominator și le stoarce de vlagă, le confruntă atât de direct și de precis, încât puterea devine doar o vulnerabilă mașinărie pe care să o desfaci piesă cu piesă. O femeie care încorporează un bărbat, o femeie și un bărbat, o femeie care înfruntă un bărbat, o femeie care nu mai plătește tribut, o femeie care se reconstruiește. Odată cu această carte, poezia Svetlanei Cârstean intră într-o altă etapă, una în care identitatea e cel mai puțin expusă, tocmai pentru că în Restul atât subiectul, cât și procesele tranzacționale pe care acesta le traversează sunt tranșate cu acuratețe și furie. Restul este ceea ce rămâne neîncadrat, necuantificat și, cel mai important, nesupus. E o revoltă pură, dar în interiorul căreia nu ești lăsată singură.
Teona Farmatu, poetă, critic literar și dramaturgă 

Imposibilă puritate în imanența puterii de cumpărare a vieții: bio-putere şi viață în pliuri, în supape ale sistemului, într-un dialog permanent cu toţi cei care ne (în)locuiesc. În faţa acestei teribile puteri totalizatoare, Svetlana scandează, ca exerciţiu de supravieţuire: eu – pe mine – în mine – al meu. Un volum excepţional care ne confruntă cu un sine multiplu, performativ, nietzschean. Restul e semnul întrebării pus după afirmarea identităţii sufletului individual cu realitatea supremă, în Upanişade sau la Hegel: Tu eşti acela? Aceasta eşti tu? Eu sînt tu?
Cristian Iftode, filosof

Poezia Svetlanei Cârstean oscilează între postconfesiune și persona, explorând fragilitatea identității printr-o poetică a disecției. În Restul, poezia se transformă într-un proces de negociere și relativizare a sinelui - poezia este restul, iar cotidianul banal devine un loc tensionat, unde interiorul este mereu filtrat de așteptările exterioare. Într-o lume dominată de măști impuse, mai poate exista un nucleu autentic sau identitatea este inevitabil fragmentată? În această carte, literatura rămâne spațiul de confruntare și adaptare, în care se păstrează, dincolo de fracturi, nevoia fundamentală de căldură umană.
Krista Szöcs, poetă

Autor: Bruno Latour
Editura: Contrasens
Traducere: Bogdan Ghiu

Eseul explorează transformarea profundă a puterii în era digitală, unde capitalismul informațional a înlocuit mecanismele tradiționale de control.

Han susține că puterea modernă nu mai derivă din controlul muncii fizice sau al resurselor, ci din capacitatea de a monitoriza, manipula și prezice comportamentul uman, folosind cantități vaste de date personale. În „infocrație”, cetățenii devin simple mărfuri.

Adevărul și rațiunea sunt înlocuite de algo ritmi care prioritizează stimularea emoțională și dezinformarea, ducând la fragmentarea spațiului public și la erodarea dezbaterii democratice.

Infocrația dezvăluie mecanismele ascunse ale unei lumi dominate de informații, în care controlul este subtil, libertatea este iluzorie, iar democrația este în pericol.

Autor: Byung-Chul Han
Editura: Contrasens
Traducere: Mirela Iacob

Este alterarea pe care filosoful Byung-Chul Han o consideră sursa unor afecțiuni moderne, precum depresia, tulburările de atenție, borderline și burnout-ul, boli neuronale cauzate nu de o agresiune exterioară, ci de supra solicitarea individului în fața oportunităților nelimitate. Omul contemporan nu mai este definit de „nu poți”, ci de „trebuie să poți.

Spre deosebire de secolele trecute, când autoritatea și supunerea erau impuse de o „societate disciplinară”, omul modern devine un „subiect al perfor manței”, un animal laborans care își impune singur standardele și cerințele, se auto-exploatează, devenind rezultatul depresiv al unui mecanism în care excesul de pozitivitate creează o nouă formă de control social.

Han deschide calea către o nouă teorie culturală, propunând o reevaluare a modului în care indivizii se raportează la munca lor și la ei înșiși în era meritocrației globale. Această analiză profundă ridică întrebări esențiale despre relația dintre constrângere și libertate. Societatea oboselii nu se rezumă la o critică a societății moderne. Este o invitație la reflecție asupra limitelor autoimpuse, asupra prețului pe care îl plătim pentru a ne autodepăși constant.

Autor: Bruno Latour și Nikolaj Schultz
Editura: Contrasens
Traducere: Bogdan Ghiu

În ce condiții și cu ce condiții ar putea ecologia, în loc să fie, ca până acum, doar un ansamblu de mișcări între altele, să organizeze întreaga politică în jurul ei?

Poate ea aspira să definească orizontul politic așa cum au izbutit, în alte perioade, liberalismul, apoi socialismele, neoliberalismul și, în sfârșit, mai recent, partidele iliberale sau neofasciste, a căror audiență nu încetează, din păcate, să crească?

Poate ea învăța de la istoria socială cum apar noile mișcări politice și cum câștigă ele luptele de idei, cu mult înainte de a-și putea traduce progresele în partide și în alegeri?

Redescoperind puțin frecventata, mai cu seamă în Franța, teorie gramsciană a hegemoniei culturale și a obligatoriei complementarități dintre războaiele (politice) de mișcare și războaiele (politice) de poziție (teorie potrivit căreia lupta pentru idei este inevitabil îndelungată și trebuie să fie permanent susținută dacă vrem ca revoluțiile să fie durabile și să nu eșueze în dictaturi).

Bruno Latour este foarte aproape de a propune (pe urmele, bine estompate totuși de gândirea sa anti-ideologică, ale lui Chantal Mouffe și Ernesto Laclau) un fel de populism ecologic, în această ultimă carte antum apărută a sa, care încheie trilogia finală a operei sale încă deschise, vii, în mișcare, care deja rezervă multe surprize (de exemplu, provocarea pe care el o organizează din partea ecologiei la adresa catolicismului contemporan).

Este vorba de un exemplar efort, deopotrivă ultim și inaugural, de a schița un program strategic de re-politizare durabilă a ecologiei, cea de până acum fiind, de fapt, un eșec, ecologia nereușind, încă, să se impună, în pofida evidențelor climatice tot mai (la propriu) frapante, drept „orizontul de nedepășit al timpului nostru”.

Autor: Bruno Latour
Editura: Contrasens
Traducere: Bogdan Ghiu

După noutatea absolută a teribilei experiențe a carantinei impuse de pandemia de Covid 19, trăită ca o nouă și brutală condiție universală negativă, atât statele, cât și indivizii nu s-au gândit decât cum să iasă mai repede din visul urât al izolării, sperând să revină cât mai rapid cu putință la „viața dinainte” printr-o „relansare” la fel de rapidă.

Întreaga umanitate a fugit astfel (s-ar putea spune: de trezie „ca dracul de tămâie”) de un alt mod posibil de a trăi și de a interpreta acest unic eveniment global: profitând de el ca de o nesperată ocazie revelatoare de a ne trezi din somnambulismul as usual, reflectând și reacționând la noua condiție terestră deja instaurată.

Pentru că umanitatea trăiește deja într-o criză, se află deja în izolarea unei carantine, singura cu adevărat unificatoare, „globalizantă”, aceea provocată și întreținută, pe termen lung, dar într-un ritm din ce în ce mai accelerat, de ceea ce Bruno Latour numește Noul Regim Climatic. Criză care constituie, așadar, noua „normali tate” universală, dar din care lecțiile impuse de carantină „cea mică” ne-ar fi putut ajuta să ieșim, începând prin a o vedea, a o accepta și a o recunoaște pe „cea mare”.

Autor: Bruno Latour
Editura: Contrasens
Traducere: Bogdan Ghiu

Acest eseu – o epocală schiță de cosmologie politică și una dintre ultimele cărți antume ale filosofului francez lui Bruno Latour (calificat în ultimii ani ai existenței sale, întreruptă mult prea devreme, drept cel mai influent și mai citat gânditor francez, și unul dintre autenticii lideri mondiali formatori de opinie) – încearcă să lege între ele trei fenomene pe care comentatorii le-au identificat deja, fără a vedea însă întotdeauna legătura dintre ele și, în consecință, nici imensa energie politică care s-ar putea degaja prin reunirea lor.

În primul rând, „dereglementarea” neoliberală, care va conferi termenului de „globalizare” un sens din ce în ce mai peiorativ; în al doilea rând, explozia vertiginoasă a inegalităților; și, în al treilea rând, încercarea sistematică de a nega existența a ceea ce Latour numește, radical, mutația climatică. Ipoteza gânditorului francez este că nu putem înțelege nimic din pozițiile politice adoptate în ultimii cincizeci de ani dacă nu acordăm un loc central problemei dereglării climatice și negării acesteia.

Este ca și cum o mare parte a claselor conducătoare ar fi ajuns la concluzia că nu ar mai fi suficient loc pe Pământ pentru ei și pentru restul pământenilor.

Acest lucru ar explica expl explozia inegalităților, amploarea dereglementărilor, criticile aduse globalizării și, mai presus de toate, dorința panicată de a reveni la vechiul protecționism al statului național.

Ediție îngrijită și prefață de Simona Popescu
Editura: Rocart
Nr. pagini: 330

“Poezia lui Andrei Bodiu, cuprinsă în câteva cărți deloc voluminoase, are o putere extraordinară de absorbție a realității/realităților. Ca picătura de rouă care reflectă cerul. [...] El reușește să creeze o lume a lui și un personaj, cu consternările și fulgurantele lui viziuni emoționante, copleșitoare, cu o psihologie complexă, cu un psihism complex. Și găsește un fel de a vorbi în poezie despre toate lucrurile astea.”

Simona Popescu

Autor: Caius Dobrescu
Editura: Tracus Arte
Nr. Pagini: 190

Mi-am propus să compun, din fapte reale, dar și din viraje în oniric și imaginar, o poveste care să strîngă întreaga dramă a existenței lui János Bolyai în jurul unei experiențe revelatoare care se consumă în spațiul Timișoarei – și al celebrei Frontiere Militare a Imperiului Habsburgic din vecinătatea imediată a acesteia. Dincolo, însă, de orice fabulație, este evident că experiența meleagurilor bănățene l-a marcat definitiv pe marele matematician: după numai trei ani, el pleacă de aici ducînd cu sine malaria și reumatismul care îl vor însoți toată viața. Și vor contribui, după toate aparențele, la sfîrșitul său prematur, din 1860. Cei trei ani petrecuți la Timișoara de pionierul geometriei neeuclidiene și al – cu propriile lui cuvinte – Spațiului Absolut condensează fascinația și groaza cu care mintea modernă descoperea lumile posibile: ceva între o eflorescență feerică și o explozie distrugătoare.

Caius Dobrescu

***

De mult nu am mai citit o narațiune în versuri atât de inteligent construită, atât de firesc-experimentală, atât de inventivă, de stranie și de magnetică. În această „Epopee onirică”, Caius Dobrescu este un desăvârșit alchimist ironic, care aglutinează timpurile vorbirilor, care amestecă granițele de orice fel până la armonioasa lor disoluție și reînvie „golemul” unei lumi crepusculare, misterioase, irezistibil de originale și ciudat de credibile.

Teodor Dună

Caius Dobrescu, n. 1966 la Braşov. Volume publicate: POEZIE: 1991– Pauză de respiraţie, împreună cu Andrei Bodiu, Simona Popescu şi Marius Oprea; 1994 – Efebia; 1994  Spălîndu-mi ciorapii; 1998 Deadevă; 2006 – Ode an die freie Unternehmung, Ottensheim, Edition Thanhäuser (pentru care a primit în 2009, împreună cu traducătorul în germană, Gerhardt Csejka, premiul oraşului Münster pentru poezie europeană); 2009 – Odă liberei întreprinderi; ROMAN: 1994 – Balamuc sau pionierii spaţiului; 2007 – Teză de doctorat; 2010  Euromorphotikon, roman în versuri; 2011 – Minoic; 2017 – 2021, cinci romane în seria crime: Parazitul prietenos; ESEU: 1998 – Modernitatea ultimă; 2001 – Inamicul impersonal; 2001 – Semizei şi rentieri. Despre imaginarul burgheziei moderne; 2004 – Mihai Eminescu. Monografie; 2013 – Plăcerea de a gîndi. A fost Fulbright Fellow la Universitatea din Chicago. Este profesor de teoria literaturii la Universitatea
Bucureşti.