De o unicitate profundă, opera diversă a lui Ștefan Bertalan îmbină cercetările constante ce combină pictura, desenul, instalația, fotografia și performance-ul cu o explorare a naturii creației și a locului omului în universul nostru. Această carte este un ecou și o extindere necesară a expoziției Ștefan Bertalan – În ritmul lumii. O retrospectivă organizate de Fundația Art Encounters din Timișoara și prezentată ulterior la MARe / Muzeul de Artă Recentă din București.
Asemenea lui Bertalan care transfera și transforma o energie ce lua forma unor sensuri multiple, volumul de față cuprinde 11 eseuri ale unor autori pentru care opera artistului este una fundamentală, 15 poeme inedite semnate de Simona Popescu și peste 200 de imagini cu lucrările artistului structurate în diverse teme și subiecte recurente ce formează un mozaic, oferind totodată o viziune proaspătă asupra operei.

Ștefan Bertalan (1930 – 2014)  a studiat la Academia de Arte Plastice „Ion Andreescu” din Cluj-Napoca între 1956 și 1962, după absolvire fiind numit profesor la Liceul de Arte Plastice din Timișoara. Din 1970 până în 1981, a predat la Universitatea Politehnică din Timișoara, în cadrul Facultății de Arhitectură și Urbanism, pe care a fost nevoit să o părăsească atunci când a decis să emigreze. S-a stabilit în 1986 la Öhringen, lângă Stuttgart, Germania, unde a trăit până în 2012. A revenit regulat la Timișoara din 1990, orașul său preferat, unde a și decedat în 2014. În 1965 Bertalan a fondat grupul 111 împreună cu Roman Cotoșman și Constantin Flondor, primul colectiv de artă experimentală din România comunistă, urmat la scurt timp de renumitul grup experimental și interdisciplinar Sigma (1969-1980), pe care l-a creat împreună cu Constantin Flondor și Doru Tulcan și căruia i s-au alăturat artiști, gânditori și cercetători din diverse discipline. Personalitate marcantă a avangardei neo-constructiviste românești de la sfârșitul anilor '50 și '60, Ștefan Bertalan și-a aprofundat cercetările în domeniul ciberneticii și sistemelor în anii '70, apoi, în anii următori, a elaborat în opera sa o veritabilă cosmologie în care omul și natura au devenit interdependente. Lucrările lui Ștefan Bertalan au fost expuse în numeroase instituții de renume, printre care: Muzeul de Artă din Chișinău (2024); Mumok – Museum moderner Kunst Stiftung Ludwig din Viena (2022); Kunstmuseum, Liechtenstein (2020); Bienala de la Veneția (2013); Muzeul de Artă din Timișoara (2012); Institutul de Arhitectură din București (1979).

Bernard Blistène este director onorific al Musée National d’Art Moderne – Centre Pompidou și președinte al programului „Mondes Nouveaux” din cadrul Ministerului Culturii din Franța. În 1983 s-a alăturat Musée National d’Art Moderne în calitate de curator, iar apoi, între 1990 și 1997, a fost director al muzeelor din Marsilia. Din 1997 până în 2004, după trei ani petrecuți în SUA, în care a realizat diverse expoziții pentru Guggenheim și Centre Pompidou, a fost inspector general pentru creație artistică în cadrul Ministerului Culturii din Franța. În 2011 a fost numit director al Departamentului de Dezvoltare Culturală de la Centre Pompidou, iar apoi a deținut funcția de director la Musée National d’Art Moderne din 2013 până în 2021. Blistène a realizat zeci de expoziții monografice dedicate unor artiști precum Christian Boltanski, Daniel Buren, Cy Twombly, Enrico Castellani, Lucio Fontana și Georg Baselitz, precum și numeroase expoziții tematice în Franța și în străinătate.

”A venit, fără îndoială, momentul să judecăm importanta operă a lui Ștefan Bertalan dincolo de o analiză pur factuală. Sinteză clară și accesibilă, lucrarea de față evidențiază originalitatea profundă a unui artist care, prins în contextul ideologic și politic al României comuniste, încearcă necontenit să evadeze pentru a experimenta și a construi o viziune și un orizont hrănite de o cercetare neobosită, „în ritm cu lumea”. Se conturează astfel „un autoportret vegetal”, pus față în față cu un univers pe care Ștefan Bertalan îl știe amenințător și cu care încearcă necontenit să se împace și să ne propună indispensabile linii de fugă.” – Bernard Blistène

”Așa l-am privit pe Ștefan Bertalan în timp ce se rotea în jurul plantelor sale. Nu era doar un artist care performa. Ci, împreună cu tulpinile, frunzele, florile, cu ductul desenelor prin care ele își lăsau amprenta pe hârtie, cu tot ce vorbea, desena și adnota despre această mișcare de rotație, Bertalan era o adevărată operă de artă. Un artist care își înfășura opera cu propriul corp și care, simultan, se înfășura în ea ca într-un cocon protector.” – Adriana Babeți

”Astfel, simțul pentru natură a reprezentat pentru Ștefan Bertalan o parte componentă a existenței sale, împlinindu-i nevoia de cunoaștere și de exprimare. Îndreptate înspre plante şi animale, înspre relația dintre lumea vie şi meridianele cerului, dintre lumină şi umbră, cercetările sale s-au articulat într-o viziune unificatoare asupra universului. Intensitatea trăirilor lui în fața naturii, transpusă în gesturi artistice de o mare sensibilitate, uneori chiar dramatice, se îmbină cu studiile exacte – de bionică şi de matematică (geometrie) –, creând un amestec surprinzător, ce amintește de vocația artistului universal, din aceeași familie spirituală cu Leonardo da Vinci.” – Ileana Pintilie

Această carte este publicată de Fundația Art Encounters, cu sprijinul Esther Schipper Berlin / Paris / Seul, în parteneriat cu MARe / Muzeul de Artă Recentă București. Ea completează expoziția Ștefan Bertalan – În ritmul lumii. O retrospectivă, care a avut loc la Timișoara între 3 aprilie și 28 iunie 2025 și care, ulterior, a fost itinerată la Muzeul de Artă Recentă (MARe), București, între 5 februarie și 3 mai 2026. Proiectul a fost inițiat de Ovidiu Șandor, președintele Fundației Art Encounters, și a fost curatoriat de Bernard Blistene, director onorific al Muzeului Național de Artă Modernă, Centre Pompidou, Paris.

FOR ORDERS OUTSIDE ROMANIA, PLEASE WRITE TO US AT CONTACT@LADOUABUFNITE.RO

„Opera lui Brâncuşi: nu este o expresie locală, ea este esența celei mai înalte expresii de puritate universală şi va rămâne pentru secolele următoare ca singurul obstacol de netrecut.“ (Constantin Brâncuși)

Cu ocazia Timișoara Capitală Europeană a Culturii 2023, Muzeul Național de Artă Timișoara găzduiește cea mai importantă expoziție din Europa de Est din ultimii 50 ani, dedicată artistului român Constantin Brâncuși, organizată în parteneriat cu Fundația Art Encounters și Institutul Francez din România și curatoriată de Doina Lemny, reputată specialistă în opera lui Brâncuși. Expoziția Brâncuși: surse românești și perspective universale este însoțită de un catalog bilingv român/englez, care reunește texte inedite ale istoricilor de artă (români, francezi și englezi) despre artist și despre lucrările expuse, urmate de o biografie actualizată conform cercetărilor recente.
Totodată, în catalog sunt reproduse 190 de imagini ale sculpturilor, desenelor și fotografiilor lui Brâncuși, dar și imagini documentare, cum sunt cele de la construcția Coloanei fără sfârșit.
Cele 16 eseuri sunt consacrate operei lui Brâncuși, de la operele realizate în perioada 1907 – 1914, la celebrul proces contra Statelor Unite (1926-1928), până la construcția ansamblului de la Târgu Jiu (1937-1938). O serie de texte subliniază rolul capital pe care l-au avut fotografia și filmul în creația și receptarea artistului.
Catalogul Brâncuși: surse românești și perspective universale este o publicaţie mult așteptată în spațiul editorial românesc, care, împreună cu această importantă expoziție, ne oferă prilejul de a redescoperi dintr-o nouă perspectivă opera unuia dintre cei mai importanţi sculptori ai secolului XX.

”Expoziţia organizată la Timişoara încearcă să puncteze anumite aspecte ce evocă legătura artistului cu ţara sa natală, cu arta şi literatura românească, lăsând publicului libertatea să sesizeze aceste relaţii după propriile intuiţii şi simţăminte. De aici, necesitatea de a prezenta capitole importante din creaţia sa punând accentul pe prima perioadă, ce poartă însemnele formării sale în România, şi pe dialogul pe care l-a întreţinut în permanenţă cu confraţii săi de la Bucureşti prin participarea la diverse manifestări artistice.” (Doina Lemny, curatoarea expoziției ”Brâncuși: surse românești și perspective universale”)

”Vă invităm în aceste pagini să porniți într-o călătorie de (re)descoperire, o explorare menită să pună sub semnul întrebării orice păreri preconcepute și să sondeze adâncimile extraordinarului univers artistic al lui Constantin Brâncuși. Sperăm ca acest catalog să vă însoțească, să vă fie călăuză și să vă ajute să descoperiți comorile ascunse ale expoziției Brâncuși: Surse românești și perspective universale.” (Ovidiu Șandor, comisarul expoziției; Președinte, Fundația Art Encounters)

Doïna Lemny, doctor în istoria artei, muzeograf-cercetător la Muzeul Naţional de Artă Modernă, Centre Pompidou Paris, specialistă în sculptura din prima jumătate a secolului XX. Co-curatoare a celor şapte expoziţii tematice la Atelierul Brancusi din 1998 în 2002. A fost curatoarea
expoziţiei  „Antoine Pevsner în colecțiile Centrului Pompidou” (2001), „Datiunea Brancusi” (2003), „Henri Gaudier-Brzeska în colecțiile Centrului Pompidou” (2009), „Matisse-Palady et La Blouse roumaine » „Brancusi. La sublimation de la forme” la muzeul Bozar din Bruxelles si a coordonat
cataloagele publicate cu ocazia organizării expoziţiilor. Este autoarea mai multor volume : Lizica Codreanu, o dansatoare în avangarda pariziana
(trad. din franceză), Bucuresti, Vellant, 2012; Brâncusi, artistul care transgreseaza toate hotarele (trad. din franceză), Bucuresti, NoiMediPrint, 2012; Henri Gaudier-Brzeska, un sculpteur « mort pour la France », Lyon, Fage, 2015 ; Brancusi & Duchamp : povestea unei prietenii ((trad. din franceză), Bucuresti, Vremea, 2019; Brâncusi & Marthe sau povestea de iubire dintre Tantan si Tonton (trad. din franceză), Bucuresti, Vremea, 2019; Cuminţenia pământului – operă unică, editie trilingvă, Târgu Jiu, editura „Constantin Brâncusi”, 2018; Matisse-Palady et La Blouse roumaine. Une amitié sous la censure (ediție bilingvă franceză-româna), Lyon, Fage, 2019 ; Brancusi. La sublimation de la forme (dir.), Gand, Snoeck, 2019  L-au întâlnit pe Brâncuși/Ils ont rencontré Brancusi, București, Vremea, 1920. L’ensemble monumental de Târgu Jiu / The Monumental Ensemble in Târgu Jiu, Târgu Jiu, editura ”Constantin Brâncuși”, 2021 ; Brancusi : la chose vraie, Paris, Gourcuff-Gradenigo, 2022 ; Brancusi et ses muses, Paris, Gourcuff-Gradenigo, 2022.

Autor: Shaun Bythell
Editura/Colecție: Pandora M. Anansi. World Fiction
An apariție: 2023
Nr. pagini: 448
Traducere și note: Mihaela Buruiană

Descriere carte:

Un nou volum de la autorul bestsellerului Jurnalul unui librar
Într-o casă în stil georgian, populată de mii de cărți și stăpânită de un motan dolofan, Shaun Bythell veghează peste teritoriul celui mai mare anticariat din Scoția. Din spatele tejghelei, el este șef și angajat, coleg al unor librari țăcăniți, arhivar și colecționar. Ritmul existenței lui se împarte între numeroasele vizite făcute pentru achiziționarea cărților, întâmpinarea clienților în magazin și mici însemnări zilnice inspirate din întrebările și comentariile acelorași clienți. Confesiunile unui librar este un jurnal scris printre cărți pentru cititorul pe care-l întâlnești printre cărți.
„Stilul malițios al lui Bythell seamănă cu ce ar spune comicul Ricky Gervais dacă ar conduce o librărie.“ The Wall Street Journal
„În sloganul mâzgălit pe tabla din magazin se întrezărește ceva din farmecul cârcotaș al lui Shaun Bythell: Evitați interacțiunile sociale: purtați mereu o carte la voi.“ The Washington Post
„Bythell este un scriitor priceput. El creează o lume atrăgătoare, populată cu personaje pline de culoare. Peisajul scoțian e minunat — gâștele care zboară deasupra mlaștinii, râul șerpuitor în care librarului îi place să pescuiască... O carte seducătoare, plină de reflecții.“ Minneapolis Star Tribune

„Una dintre cele mai amuzante cărți de memorii scrise de un librar.“ The New York Times

 „Câteodată vesele, alteori melancolice, Confesiunile unui librar reprezintă o relatare plină de farmec din primele linii ale unei industrii pe cale de dispariție.“ Kirkus Reviews

Prezentare autor:

Shaun Bythell este din 2001 proprietarul anticariatului The Bookshop, din Wigtown, cel mai mare magazin de acest fel din Scoția. În 2010 a înființat pagina de Facebook a magazinului, unde postează observații acide legate de întrebările stupide, trăsnite sau comentariile răuvoitoare ale clienților săi. A debutat în 2018 cu Jurnalul unui librar, unde relatează evenimentele cotidiene din viața unui vânzător de cărți vechi, care arată cu totul diferit de versiunea idilică pe care o avem cu toții în minte. În 2019 a publicat Confesiunile unui librar, urmată în 2020 de volumul Seven Kinds of People You Find in Bookshops (Șapte feluri de oameni peste care dai în librării).

Autor: Moni Stăniă

Traducător:

Editura/Colecție: Nemira

An apariție: 2022

Nr. pagini: 156

Ilustrator:

Descriere carte:

De mult n‑am mai citit un experiment poetic așa de atipic, cu atât mai mult cu cât pasiunea microbistă e adjudecată de o poetă. Moni Stănilă excelează în demonstrații on și off side, on și off viață, cu o virtuozitate remarcabilă a mixării de formule și registre: sportiv, performativ, jurnalistic, socio‑politic și religios, unite de filonul confesiv, etic, revigorat și de gestul spectacular, ovaționat de public sau galerie, și de ororile expansionismului putinist. Ofsaid propune o revizuire inedită a conceptului însuși de civilizație prin negocierea între joc și strategie, detașare și angajare, ofensivă și defensivă, limbaje diferite, poziții dominante și dominate, regulă și abatere/simulare, dimensiuni temporale, performanță și performativitate, adevăr și senzație, fiindcă miza e, de fapt, recuperarea umanității noastre asediate din toate direcțiile.

Teodora Coman

Ești poetă, ești microbistă, viața e pentru tine atunci când te rogi sau scrii, iar fotbalul e pentru tine „o ancoră“. Și deodată vine războiul. Cartea aceasta, începută în 2014 și sfârșită în 2022, radiografiază în direct cum peste temele personale cad umbrele realității, cele mai amenințătoare și absurde umbre. Fotbal, religie, război, poezie. La un loc. Cu siguranță că Moni Stănilă revoluționează în literatura noastră poezia religioasă. Ofsaid e însă deja trecerea la un alt nivel, acolo unde jargonul religios se întâlnește cu cel fotbalistic, dar și cu cel al războiului. Există un patos complet în această carte, o conectare universală, o vitalitate care pătrunde în orice colț apropiat și îndepărtat, călătorește până în Bucea și Odesa și‑napoi, o exaltare a cuvintelor, fie ele rugăciune sau poezie. Cuvintele aici chiar muncesc: constată, jelesc, desfac rana, spun pe nume lucrurilor, urlă și vindecă.

Svetlana Cârstean

Prezentare autor: Moni Stănilă s-a născut în Tomești, județul Timiș, în 1978. A studiat teologie ortodoxă la Timișoara și Sibiu. Din 2010 trăiește la Chișinău și conduce împreună cu Alexandru Vakulovski cenaclul literar „Republica“ al Bibliotecii Municipale. A publicat jurnalul de convertire Iconostas (Graphe, 2007), volumele de poezie: Postoi parovoz. Confesiunile dogmatistei (Ninpress-Charmides, 2009), Sagarmatha (Tracus Arte, 2012), Colonia fabricii (Cartea Românească, 2015), O lume din evantaie, pe care să nu o împarți cu nimeni (Charmides, 2017), Ale noastre dintru ale noastre (Casa de editură Max Blecher, 2020) și romanele: Al 4-lea (Tracus Arte, 2013), Războiul solomonarilor (Polirom, 2018), Brâncuși sau cum a învățat țestoasa să zboare (Polirom, 2019) și Țipă cât poți (Polirom, 2020). O parte dintre poemele sale au fost traduse în franceză, germană, engleză, suedeză, spaniolă, bulgară, maghiară, lituaniană, rusă, azeră, catalană, turcă.