Vântul, duhul, suflarea

Autor: Andreea Răsuceanu

Traducător:

Editura/Colecție: Polirom. Fiction LTD

An apariție: 2020

Nr. pagini: 352

Ilustrator:

Descriere carte: Prefaţă de Paul Cernat

„Tragedia unui frontierist, dispărut în apele Dunării, în încercarea disperată de a emigra în anii comunismului, a familiei lui, traumatizată de incertitudine și absență, suferința copiilor lipsiți de dragostea parentală, transmisă de la o generație la alta, competiția dintre frați pentru afecțiunea mamei sînt doar cîteva din temele celui de al doilea roman al Andreei Răsuceanu, Vîntul, duhul, suflarea. Ficțiunea și documentul se întîlnesc într-o istorie fabuloasă care coboară două secole, pînă în vremea boierilor antiunioniști, trece, cu pagini răscolitoare, prin foametea de după război și prin anii stalinismului, ajungînd în stricta actualitate.

Romanul anului 2020, după părerea mea, Vîntul, duhul, suflarea o plasează pe Andreea Răsuceanu alături de cele mai puternice voci ale prozei actuale.“ (Gabriela Adameșteanu)

„O prozatoare elevată, matură, ilustrativă pentru cîteva tendințe ale prozei noastre mai recente, scrise de autori (și, îndeosebi, autoare) debutanți la deplina maturitate: atracția retro și «orientalo-balcanică» a secolului 19; retrăirea «vîrstelor dintîi», între un comunism fantomatic și un postcomunism debusolat; opțiunea pentru «romanul de familie» în cheie (post)traumatică; mixajul de autenticism obsesional și realism magic, poematizant. Dincolo de aceste ingrediente, există la Andreea Răsuceanu o seriozitate discretă a implicării, un dramatism al căutării de sine prin alții, motivat probabil biografic, un autenticism cu măști așadar, generator de atmosferă intensă, pe de o parte, creator de «lumi», istorii și geografii intime, pe de alta; un aliaj foarte special de M. Blecher și Gabriela Adameșteanu, într-o formulă proprie de «literatură spectrală»”. (Paul Cernat)

Prezentare autor: Andreea Răsuceanu este prozatoare și critic literar, autoarea mai multor volume bazate pe metoda geocriticii. Pentru prima ei carte, o versiune a tezei de doctorat, Cele două Mîntulese (Vremea, 2009), a fost nominalizată la premiile României literare, ale Uniunii Scriitorilor din România și la Marile Premii Prometheus. În 2013 a apărut, la Humanitas, Bucureștiul lui Mircea Eliade. Elemente de geografie literară, carte nominalizată la premiile Uniunii Scriitorilor din România și la premiile revistei Observator cultural, pentru care a primit premiul Tînărul critic al anului 2013. În 2016 publică Bucureștiul literar. Șase lecturi posibile ale orașului (Humanitas). În 2019 a apărut Dicționar de locuri literare bucureștene (Humanitas, scris împreună cu Corina Ciocârlie), pentru care a primit Premiul AgențiadeCarte.ro, secțiunea eseu, publicistică, memorialistică. A publicat proză scurtă în reviste literare și în volume colective: Cărți, filme, muzici și alte distracții din comunism (Polirom, 2014), Bucureștiul meu (Humanitas, 2016), Orașul. Antologie de proză (Gestalt Books, 2016), Tot înainte! Amintiri din copilărie (Curtea Veche, 2016), Cartea întîmplărilor (Humanitas, 2019) etc. A coordonat volumul colectiv 16 prozatori de azi.lit (Humanitas, 2018). În 2018 a publicat romanul O formă de viață necunoscută (Humanitas), nominalizat la toate premiile literare din România, pentru care a primit premiul Scriitorul lunii ianuarie, decernat de Uniunea Scriitorilor din România, și Premiul pentru proză al revistei Ateneu și care a fost selecționat la Festivalul Primului Roman de la Chambéry (Franța). Fragmente din roman au fost traduse în engleză, franceză, turcă și spaniolă. S-a spus despre O formă de viață necunoscută că e una dintre cele mai importante și mai provocatoare cărți publicate în ultimii ani. Vîntul, duhul, suflarea este al doilea roman din trilogia ce are ca punct de legătură un sat situat în apropierea Dunării, C.