Poemul curcubeu (un experiment)
21.00 lei cu TVA
Autor:Robert Șerban
Ediție sonoră* în lectura autorului cu videobook
*Edițiile sonore pot fi ascultate prin scanarea codului QR afișat pe ultima pagină a cărții (chiar și ca link). Linkul/codul facilitează accesul la mediul digital pe care e stocată arhiva audio. Nu se poate vinde codul/linkul fără achiziția fizică a cărții (de unde și denumirea de ediție sonoră și nu audiobook, care presupune un suport fizic de stocare).
Pariu pe un experiment
Poemul curcubeu e un experiment și a fost un pariu. Pariu, fiindcă am vrut să aflu dacă sunt în stare să scriu poezie timp de opt ore, continuu. Pentru asta am preferat un spațiu public,
Galeria Pygmalion din Timișoara, și fiindcă acasă ar fi fost mult prea multe tentații cărora nu le-aș fi rezistat. Apoi, fiindcă am vrut să arăt că scrisul implică rezistență, concentrare de durată, acuitate, energie. Am ales o zi de weekend, sâmbăta (12 octombrie 2019), fiindcă 99% dintre scriitorii români scriu când apucă: noaptea, în concedii, la sfârșituri de săptămână, în zilele libere. Toți au servicii care nu prea sunt într-o relație apropiată cu literatura. În niciun caz cu scrisul de ficțiune.
Performance-ul meu a fost şi un protest tacit față de modul în care e perceput, deseori, scriitorul român: un personaj care nu face mare lucru. Da, nimeni nu mă obligă să fiu scriitor. Scriu cu și din plăcere, cu scopul de a-mi oferi surprizele și, poate, bucuriile pe care lucrul la un text de ficțiune le oferă. Fiindcă poezia mea e autoreferențială, ea devine și un instrument de cercetare a celui care sunt și a lumii în care trăiesc. Însă o știu prea bine că lumea s-a mișcat și se mișcă înainte (și) datorită celor care pictează, cântă, joacă teatru, compun muzică, dansează, își imaginează, fac fotografii, scriu. De fapt, cred că fiecare om e artist, chiar dacă nu știe asta sau nu e aplaudat pentru talentele sale. Și, da, fiecare mărim, măcar cu un micron, universul.
Am început „Ziua de lucru a poetului” – cum s-a chemat evenimentul care a avut loc în cadrul festivalului Baroque II Urban, organizat de Galeria Meta Spaţiu la Timișoara – la ora 10. Am scris pe o bobină de hârtie, dintre cele pe care se tipăresc ziarele – am primit-o de la colegii mei de la Renașterea bănățeană, ziar unde am lucrat patru ani, în tinerețe. Am folosit pentru fiecare vers câte-o carioca de altă culoare tocmai pentru că poezia nu e monocromă, ci e (și) un joc ce are nuanţe și culori diferite. În timp ce scriam, hârtia înainta, centimetru cu centimetru, prin sala lungă.
Curioșii, familia, prietenii, cititorii de poezie au putut să vină în galerie și să vadă ce fac. Unii și zâmbeau, nu doar îmi zâmbeau, dovadă că au simțit, în toată desfășurarea aceea de hârtie, care creștea metru după metru, de la o oră la alta, ironia şi autoironia. Metri de poezie?!
Performance-ul avea și un substrat de zeflemea: se scrie enorm, arta a ajuns să fie aproape orice are chef oricine să o numească astfel. Orice glumă, însăilare, mâzgăleală are toate șansele să fie acceptată ca artă. Și eu mi-am asumat riscul unui fiasco. Da, am scris, da, mi-am demonstrat că, intrând în al 50-lea an de viață, pot ține la tăvăleală, că mă pot juca, pot avea anduranță, pot arăta cât de simplu, de colorat, de intens e scrisul de poezie. Nici n-ar mai fi contat valoarea poemului. Era un act performativ. Opt ore de scris. Însă pentru mine a devenit, în clipa în care mi-am găsit subiectul – clipă ce a coincis cu cea în care m-am așezat, la ora 10, pe scaun – principalul pariu. N-am știut dinainte ce-o să scriu, nici măcar nu m-am gândit la ce-aș vrea să scriu. Nu am vrut să fac asta – să planific, să mă pregătesc, ci să-mi
aflu reacția în fața acelui sul de hârtie și să experimentez scrisul de primă instanță.
Sunt unul dintre cei care crede în inspirație. Să fi fost inspirat în acea zi de octombrie, când, după cele opt ore, aş mai fi stat şi aş mai fi scris? Cu cât poemul înainta, cu atât intram mai adânc în inima lui și eram furat de mișcările ei. La ora 6 seara m-am oprit, m-am ridicat de pe scaun, mi-am tras sufletul și am rulat înapoi poemul de 15 metri.
Aproape un an nu m-am atins de sulul de hârtie, deși i-am dat târcoale. Însă la un moment dat, când curiozitatea m-a răzbit, l-am derulat, l-am citit și l-am transcris. Iar după încă un an e chiar aici. – Robert Șerban
În stoc
Autor: Robert Șerban
Traducător:
Editura/Colecție: Casa de Pariuri Literare
An apariție: 2021
Nr. pagini: 42
Ilustrator:
Descriere carte: Ediție sonoră* în lectura autorului cu videobook
*Edițiile sonore pot fi ascultate prin scanarea codului QR afișat pe ultima pagină a cărții (chiar și ca link). Linkul/codul facilitează accesul la mediul digital pe care e stocată arhiva audio. Nu se poate vinde codul/linkul fără achiziția fizică a cărții (de unde și denumirea de ediție sonoră și nu audiobook, care presupune un suport fizic de stocare).
Pariu pe un experiment
Poemul curcubeu e un experiment și a fost un pariu. Pariu, fiindcă am vrut să aflu dacă sunt în stare să scriu poezie timp de opt ore, continuu. Pentru asta am preferat un spațiu public,
Galeria Pygmalion din Timișoara, și fiindcă acasă ar fi fost mult prea multe tentații cărora nu le-aș fi rezistat. Apoi, fiindcă am vrut să arăt că scrisul implică rezistență, concentrare de durată, acuitate, energie. Am ales o zi de weekend, sâmbăta (12 octombrie 2019), fiindcă 99% dintre scriitorii români scriu când apucă: noaptea, în concedii, la sfârșituri de săptămână, în zilele libere. Toți au servicii care nu prea sunt într-o relație apropiată cu literatura. În niciun caz cu scrisul de ficțiune.
Performance-ul meu a fost şi un protest tacit față de modul în care e perceput, deseori, scriitorul român: un personaj care nu face mare lucru. Da, nimeni nu mă obligă să fiu scriitor. Scriu cu și din plăcere, cu scopul de a-mi oferi surprizele și, poate, bucuriile pe care lucrul la un text de ficțiune le oferă. Fiindcă poezia mea e autoreferențială, ea devine și un instrument de cercetare a celui care sunt și a lumii în care trăiesc. Însă o știu prea bine că lumea s-a mișcat și se mișcă înainte (și) datorită celor care pictează, cântă, joacă teatru, compun muzică, dansează, își imaginează, fac fotografii, scriu. De fapt, cred că fiecare om e artist, chiar dacă nu știe asta sau nu e aplaudat pentru talentele sale. Și, da, fiecare mărim, măcar cu un micron, universul.
Am început „Ziua de lucru a poetului” – cum s-a chemat evenimentul care a avut loc în cadrul festivalului Baroque II Urban, organizat de Galeria Meta Spaţiu la Timișoara – la ora 10. Am scris pe o bobină de hârtie, dintre cele pe care se tipăresc ziarele – am primit-o de la colegii mei de la Renașterea bănățeană, ziar unde am lucrat patru ani, în tinerețe. Am folosit pentru fiecare vers câte-o carioca de altă culoare tocmai pentru că poezia nu e monocromă, ci e (și) un joc ce are nuanţe și culori diferite. În timp ce scriam, hârtia înainta, centimetru cu centimetru, prin sala lungă.
Curioșii, familia, prietenii, cititorii de poezie au putut să vină în galerie și să vadă ce fac. Unii și zâmbeau, nu doar îmi zâmbeau, dovadă că au simțit, în toată desfășurarea aceea de hârtie, care creștea metru după metru, de la o oră la alta, ironia şi autoironia. Metri de poezie?!
Performance-ul avea și un substrat de zeflemea: se scrie enorm, arta a ajuns să fie aproape orice are chef oricine să o numească astfel. Orice glumă, însăilare, mâzgăleală are toate șansele să fie acceptată ca artă. Și eu mi-am asumat riscul unui fiasco. Da, am scris, da, mi-am demonstrat că, intrând în al 50-lea an de viață, pot ține la tăvăleală, că mă pot juca, pot avea anduranță, pot arăta cât de simplu, de colorat, de intens e scrisul de poezie. Nici n-ar mai fi contat valoarea poemului. Era un act performativ. Opt ore de scris. Însă pentru mine a devenit, în clipa în care mi-am găsit subiectul – clipă ce a coincis cu cea în care m-am așezat, la ora 10, pe scaun – principalul pariu. N-am știut dinainte ce-o să scriu, nici măcar nu m-am gândit la ce-aș vrea să scriu. Nu am vrut să fac asta – să planific, să mă pregătesc, ci să-mi
aflu reacția în fața acelui sul de hârtie și să experimentez scrisul de primă instanță.
Sunt unul dintre cei care crede în inspirație. Să fi fost inspirat în acea zi de octombrie, când, după cele opt ore, aş mai fi stat şi aş mai fi scris? Cu cât poemul înainta, cu atât intram mai adânc în inima lui și eram furat de mișcările ei. La ora 6 seara m-am oprit, m-am ridicat de pe scaun, mi-am tras sufletul și am rulat înapoi poemul de 15 metri.
Aproape un an nu m-am atins de sulul de hârtie, deși i-am dat târcoale. Însă la un moment dat, când curiozitatea m-a răzbit, l-am derulat, l-am citit și l-am transcris. Iar după încă un an e chiar aici. – Robert Șerban
Prezentare autor: Robert Şerban s-a născut la 4 octombrie 1970, în Turnu Severin. Din 1990 trăiește în Timișoara. Este scriitor, jurnalist, editor şi om de televiziune. Realizator şi moderator al emisiunii de televiziune Piper pe limbă (TVR Timişoara), redactor al revistei Orizont,editorialist al revistei 24 FUN și al portalului on-line banatulazi.ro. Lucrează la Aquatim, pe postul de consilier.
Are doi copii, Crina și Tudor.
Licenţiat al Facultăţii de Arte şi Design, secţia Istoria şi Teoria Artei, Universitatea de Vest Timişoara (2011), şi licenţiat al Facultăţii de Construcţii, Universitatea Politehnica Timişoara (1995).
Ca scriitor, a debutat, în 1994, cu volumul de poezie Fireşte că exagerez (Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor din România).
Au urmat Odyssex (poezie, 1996), Piper pe limbă (interviuri, 1999, Premiul filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor), Pe urmele marelui fluviu / Auf den Spuren des grossen Stroms (coautor, împreună cu Nora Iuga, Ioan Es. Pop, Werner Lutz şi Kurt Aebli, poezie şi proză, 2002), Timişoara în trei prieteni (coautor, împreună cu Dan Mircea Cipariu şi Mihai Zgondoiu, poezie, 2003, Premiul revistei Poesis),A cincea roată (interviuri, 2004, Premiul filialei din Timişoara a Uniunii Scriitorilor), Barzaconii / Anus dazumal (proză, 2005), Cinema la mine-acasă(poezie, 2006, Premiul revistei Observator cultural pentru cea mai bună carte de poezie din 2006, Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor, nominalizată la Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România şi la Premiul de poezie al revistei “Cuvântul”), Athenee Palace Hotel (coautor, împreună cu Alexander Hausvater, teatru, 2007, piesă montată de către Teatrul Naţional din Timişoara), Ochiul cu streaşină (publicistică, 2007), O căruţă încărcată cu nimic/ Ein karren beladen mit nichts (coautor, împreună cu Ioan Es. Pop şi Peter Sragher, poezie, 2008), Moartea parafină (poezie, 2010, Premiul revistei Luceafărul de dimineaţă, nominalizată la Premiul de poezie al Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România), Naraţiunea de a fi. Robert Şerban în dialog cu Şerban Foarţă (memorialistică, 2013), Gura păcătosului. Dialog cu Valeriu Armeanu (interviu, 2014), Timișoara. [20] Artiști ai Generației ’80 (critică de artă, 2015), Puțin sun linie (poezie, 2015, Premiul pentru poezie al Radio România Cultural), Livius Ciocârlie. Uneori îmi vine să râd. Dialoguri de Robert Șerban (2015).
În 2009, i-a apărut, în Germania, volumul de poezie Heimkino, bei mir (Pop Verlag), în 2010, în Serbia, volumul bilingvБиоскоп у мојој куђи/ Cinema la mine-acasă(Meridijani), în 2012, în Ungaria, volumul de poezie Illatos koporsó(L'Harmattan), iar în 2015, în limba franceză, volumul La mort parafinne (Vinea Editions).
Antologii și volume colective:
Cartea roz a comunismului, memorialistică, Iași, Editura Versus, 2004;Antologia poeziei românești la zid, de Ion Barbu, Iași, Editura Polirom, 2006;Odă la Vodă, de Ion Barbu, Iași, Editura Polirom, 2007;Cartea cu bunici, coord. Marius Chivu, București, Editura Humanitas, 2007;Voices of Contemporary Romanian Poets, ed. Dan Brudașcu, Editura Sedan, 2007;Top 22, coord. Wolfgang Kuhn, Austria, Edition Aramo, 2007;Scriitori pe Calea Regală, coord. Dan Mircea Cipariu, Timișoara, Editura Brumar, 2008;Iz Novije Rumunnske Poezije, ed. Pavel Gătăianțu, Fond Europa, Novi Sad, 2009;Prima mea beție, coord. Gabriel H. Decuble, București, Editura Art, 2009;International Writers‘ Colony „Cortanovci 2010“, Serbian Literary Society, Belgrad, 2010;Prima mea călătorie în străinătate, coord. Bogdan Iancu, București, Editura Art, 2010;Cele mai frumoase poeme din 2010, coord. Claudiu Komartin și Radu Vancu, București, Editura Tracus Arte, 2010;Care-i faza cu cititul?, coord. Liviu Papadima, București, Editura Art, 2010;Antologie 2010. Biblioteca revistei “Convorbiri literare”, poezie, Iași, Convorbiri literare, 2011;Festivalul Internațional “Zile și nopți de literatură”,antologie, București, Institutul Cultural Român, 2011;Alertă de grad zero în proza scurtă românească actuală, coord. Igor Ursenco, București, Editura Herg Benet, 2011;Bijuterii din Piața Abundenței, editor Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011;Primul meu porno, coord. Marius Chivu, București, Editura Art, 2011;Ziua cea mai lungă, coord. Aleksandar Stoikovici, București, Editura Herg Benet, 2011;Primul meu job, coord. Florin Dumitrescu, București, Editura Art, 2011;Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii, editor Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2011;Of Gentle Wolves, An Anthology of Romanian Poetry, ed. Martin Woodside, Calypso Editions, SUA, 2011;Mai am un singur doors, coord. Daniel-Silvian Petre, București, Editura Blumenthal, 2011;
Maratonul de Poezie și Jazz, (ed. A III-a), București, Editura Tracus Arte, 2011
Ziua Mondială a Poeziei/ Maratonul de Poezie, Blues și Jazz (ed. A IV-a), București, Editura Tracus Arte, 2012;De la Waters la Similea. Oameni cool scriu despre muzica lor, coord. Radu Paraschivescu, București, Ed. Humanitas, 2013;
Miniaturas de tiempos venideros. Poesia rumana contemporanea, ediție bilingvă de Cătălina Iliescu Gheorghiu, Madrid-Mexico, Ed. Vasto Roto, 2013;Piper, scorțișoară, dafin, vanilie, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Editura Brumar, 2013; Salonul ludicilor, coord. Dan Mircea Cipariu, București, Editura Tracus Arte, 2014;Cuprins sau Un Fel de Imperiu, editor Eugen Bunaru, Timișoara, Editura Brumar, 2014;Antologia Festivalului Internațional de Poezie, București, Editura Muzeul Literaturii Române, 2015; Sexul frumos, poezie de dragoste, antologie de Marian Oprea, Timișoara, Ed. Brumar, 2015;Prietenii noștri imaginari, coord. Nadine Vlădescu, Editura Humanitas, 2015;Și eu am trăit în comunism, editor Ioana Pârvulescu, Editura Humanitas, 2015;11 pentru Timișoara, antologie de poezie, Editura Inspirescu, 2015;Moods & Women & Men & Once Again Moods. An Anthology of Contemporary Romanian Erotic Poetry, selector Ruxandra Cesereanu, Editura Tracus Arte, 2015;Lumina din cuvinte. O antologie alcătuită de Irina Petraş, Cluj-Napoca, Ed. Şcoala Ardeleană, 2015.
Filiala din Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România i-a acordat Premiul de Excelenţă (2000). Premiul de Excelenţă în Cultură i-a fost oferit de către Austrian Airilines (2002). Primăria Timişoara i-a decernat Diploma de Excelenţă Culturală (2004). Primăria din Turnu Severin i-a acordat Premiul de Excelenţă (2009) şi Titlul de Onoare (2011), Premiul revistei Orizont pentru poezie (2015), Premiul Pro Cultura Timisiensis acordat de Consiliul Județean Timiș (2015).
A obţinut Bursa Fundaţiei Soros (1995) şi rezidenţe literare în Krems (Austria, 2005), Thusis (2007, Elveţia), Winterthur (2009, Elveţia), Viena (2013).
Poemele lui Robert Şerban au fost traduse în mai multe limbi (germană, sârbă, polonă, cehă, engleză, spaniolă, franceză, italiană, olandeză, idiş, maghiară, norvegiană, suedeză, arabă, ucrainiană etc.) şi au apărut în numeroase antologii şi publicaţii literare din România şi din străinătate.
Ca jurnalist, a obţinut premiul Asociaţiei Presei Timişorene (1998), menţiunea „Tânărul Jurnalist al anului 2000” şi premiul „Tânărul Jurnalist al anului 2002”, acordate de Freedom House Romania, Premiul pentru talk-show-ul „A cincea roată” al Festivalului naţional de televiziune TELEVEST, 2002, Premiul Festivalului Internaţional al televiziunilor locale şi regionale, secţiunea „film-portret”, Târgu Mureş, 2005, Premiul 1 al Festivalului 7 ARTE, pentru filmul „Vâslaşi la bărcuţele poeziei”, 2011, Premiul SIMFEST 2011, la secţiunea „talk-show”, pentru emisiunea „Piper pe limbă”.
Este membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1995.
Preşedinţia României i-a acordat ordinul Meritul cultural în grad de cavaler.