Corespondenţa completă. Volumul al III-lea: 1645-1650
99.00 lei cu TVA
Autor:René Descartes
Ediţie îngrijită de Vlad Alexandrescu
Traducere din franceză, latină şi neerlandeză de Vlad Alexandrescu, Robert Arnăutu, Cristian Moisuc, Călin Cristian Pop, Grigore Vida
Note, cronologie, notiţe biografice, bibliografie şi indici de Vlad Alexandrescu, Robert Arnăutu, Călin Cristian Pop, Grigore Vida
Note complementare de Vlad Alexandrescu, Robert Arnăutu, Ovidiu Babeș, Florin Crâșmăreanu, Călin Cristian Pop
„Poate că cititorul de astăzi este mai puțin surprins decât cel din secolul al XVII-lea de nefericirea ce emană din scrisorile prințesei Elisabeta. Soarta potrivnică a bătăliilor din Războiul de Treizeci de Ani, pierderea tronului Boemiei de către tatăl ei, Frederic al V-lea, cotropirea Palatinatului Rinului de către Habsburgi și preluarea lui de către casa catolică de Wittelsbach, decăderea lui Frederic din demnitatea de elector al Imperiului și exilul familiei sale la Haga formează fundalul acestor nefericiri, peste care se adaugă, la numai 11 ani, moartea fratelui mai mare, pierit într-un naufragiu în Zuiderzee, la 14 ani pierderea tatălui, răpus de ciumă, și unele neînțelegeri în familie. Dar să nu uităm că Elisabeta avusese parte de o creștere foarte aleasă și că trăia într-o epocă în care etalarea tristeților personale era socotită un defect de educație. Pe de altă parte, filosofia morală din epocă îngloba multe elemente din doctrina neostoică. Nu întâmplător, tema de lectură pe care i-o propune Descartes are ca punct de pornire un scurt tratat al lui Seneca, De vita beata. Meditațiile despre virtute și fericire, despre supremul bine, despre scopul ultim al vieții alcătuiau materia multor scrieri ale epocii și a moralei așa cum era ea tratată în predici, în cărți de învățătură și chiar în romane. Dialogul dintre Descartes și prințesa Elisabeta, chiar dacă înfiripat de la distanță, se încadrează și într-un tip de relație care găsise o validare în civilizația europeană încă din epoca Renașterii, și anume povățuirea principelui.” (Vlad Alexandrescu)
În stoc
Autor: René Descartes
Traducător:
Editura/Colecție: Polirom
An apariție: 2021
Nr. pagini: 1048
Ilustrator:
Descriere carte: Ediţie îngrijită de Vlad Alexandrescu
Traducere din franceză, latină şi neerlandeză de Vlad Alexandrescu, Robert Arnăutu, Cristian Moisuc, Călin Cristian Pop, Grigore Vida
Note, cronologie, notiţe biografice, bibliografie şi indici de Vlad Alexandrescu, Robert Arnăutu, Călin Cristian Pop, Grigore Vida
Note complementare de Vlad Alexandrescu, Robert Arnăutu, Ovidiu Babeș, Florin Crâșmăreanu, Călin Cristian Pop
„Poate că cititorul de astăzi este mai puțin surprins decât cel din secolul al XVII-lea de nefericirea ce emană din scrisorile prințesei Elisabeta. Soarta potrivnică a bătăliilor din Războiul de Treizeci de Ani, pierderea tronului Boemiei de către tatăl ei, Frederic al V-lea, cotropirea Palatinatului Rinului de către Habsburgi și preluarea lui de către casa catolică de Wittelsbach, decăderea lui Frederic din demnitatea de elector al Imperiului și exilul familiei sale la Haga formează fundalul acestor nefericiri, peste care se adaugă, la numai 11 ani, moartea fratelui mai mare, pierit într-un naufragiu în Zuiderzee, la 14 ani pierderea tatălui, răpus de ciumă, și unele neînțelegeri în familie. Dar să nu uităm că Elisabeta avusese parte de o creștere foarte aleasă și că trăia într-o epocă în care etalarea tristeților personale era socotită un defect de educație. Pe de altă parte, filosofia morală din epocă îngloba multe elemente din doctrina neostoică. Nu întâmplător, tema de lectură pe care i-o propune Descartes are ca punct de pornire un scurt tratat al lui Seneca, De vita beata. Meditațiile despre virtute și fericire, despre supremul bine, despre scopul ultim al vieții alcătuiau materia multor scrieri ale epocii și a moralei așa cum era ea tratată în predici, în cărți de învățătură și chiar în romane. Dialogul dintre Descartes și prințesa Elisabeta, chiar dacă înfiripat de la distanță, se încadrează și într-un tip de relație care găsise o validare în civilizația europeană încă din epoca Renașterii, și anume povățuirea principelui.” (Vlad Alexandrescu)
Prezentare autor: René Descartes (1596-1650), filosof și matematician francez, unul dintre întemeietorii filosofiei moderne. Principalele lucrări: Discurs asupra metodei (1637), Meditații metafizice (1641), Principiile filosofiei (1644), Pasiunile sufletului (1649). La Editura Polirom au mai apărut: Corespondența completă. Volumul I: 1607-1638 (2014) și Corespondența completă. Volumul al II-lea: 1639-1644 (2015).