Strania bibliotecă

Autor: Haruki Murakami

Traducător: Iuliana Oprina

Editura/Colecție: Polirom Junior

An apariție: 2022

Nr. pagini: 104

Ilustrator: Chip Kidd

Descriere carte: Cu ilustrații de Chip Kidd

Traducere din limba japoneză de Iuliana Oprina

Vârsta recomandată: 10+

În timp ce se întorcea de la şcoală, tânărul erou al cărţii se trezeşte întrebându-se cum se colectau impozitele în Imperiul Otoman, aşa că se duce la biblioteca municipală să vadă dacă există o carte despre acest subiect. Mare greşeală! Un bătrân ciudat îl conduce într-o sală de lectură specială, aflată în subsolul bibliotecii, care se dovedeşte a fi, spre uimirea băiatului, un imens labirint. De parcă n-ar fi fost de ajuns, descoperă că este prizonier alături de un Om Oaie, care face nişte gogoşi excelente, şi de o fată care vorbeşte prin gesturi. Dacă nu va ajunge acasă la timp pentru cină, mama lui va fi teribil de îngrijorată. Unde mai pui că bătrânul pare a avea un apetit deosebit pentru creierul lui. Cum va reuşi să scape din această bibliotecă de coşmar?

Prezentare autor: Haruki Murakami (n. 1949) este unul dintre cei mai populari scriitori japonezi contemporani. A studiat literatura la Universitatea Waseda din Tokio. Primul său roman, Ascultă cum cântă vântul (1979), i-a adus Premiul Gunzo, fiind urmat de Pinball, 1973 (1980) şi În căutarea oii fantastice (1982), distins cu Premiul Noma. În 1987 publică Pădurea norvegiană, bestseller internaţional, tradus în numeroase limbi şi vândut în peste patru milioane de exemplare. Murakami a mai publicat volumul de interviuri Underground. Atentatul de la Tokio şi spiritul japonez (1997) şi romanele La capătul lumii şi în ţara aspră a minunilor (1985), pentru care a primit Premiul Tanizaki, Dans dans dans (1988), Cronica păsării-arc (1994), nominalizat la prestigiosul IMPAC Dublin Literary Award, Iubita mea, Sputnik (1999), Kafka pe malul mării (2002) şi În noapte (2004), precum şi volumele de povestiri sau eseuri Elefantul a dispărut (1993), După cutremur (2000), Salcia oarbă, fata adormită (2006) şi Autoportretul scriitorului ca alergător de cursă lungă (2007). În ultimii ani i-au apărut romanele 1Q84 (2009-2010), Tsukuru Tazaki cel fără de culoare şi anii săi de pelerinaj (2013) şi Uciderea Comandorului (2017), volumul de convorbiri cu dirijorul Seiji Ozawa Pur şi simplu despre muzică (2011) şi volumele de povestiri Bărbaţi fără femei (2014) şi Persoana întâi singular (2020).