Călătoria spre Ithaca pornește din Timișoara!
Ca să străbatem lumile ficționale, e important ca din bagaj să nu ne lipsească cel puțin trei lucruri: amintirile noastre, pe care le putem modela sub forma unei spirale așa cum doar Nabokov ne poate învăța, apoi povestea (a se citi forma) care stă la baza tuturor poveștilor, în cazul nostru Odiseea lui Homer, despre care ne va vorbi nimeni alta decât Adriana Babeți într-un curs dedicat celor de la 0 la 99 de ani, și imaginația, al optulea continent descoperit și salvat de Sakiz Sardunya a lui Elif Shafak. Cu toate astea, ne vom duce spre Lumea scrisă a lui Martin Puchner, unde vom fi întâmpinați de o hartă cu numeroase destinații. Traseul fascinant prin timp și spațiu ne poartă prin 4000 de ani de literatură. Ceea ce ne prezintă Martin Puchner e o călătorie în lume cu ajutorul cărților, dar și o călătorie a cărților prin lume cu ajutorul tehnologiei. Fie că au fost scrise pe tăblițele sumeriene ori pe hârtie, fie că au avut o răspândire mai restrânsă sau mai largă – odată cu inventarea tiparului –, poveștile nu doar că au supraviețuit, dar au început să călătorească prin lume și au schimbat astfel, parafrazând titlul cărții lui Puchner, oamenii, istoria și civilizația.
De aici, din Lumea scrisă, nu ne rămâne decât să pornim în călătoria noastră spre Ithaca. Iar ea începe din Timișoara, de La Două Bufnițe. Vreme de două săptămâni, vom străbate Timișoara și Banatul, în timp și spațiu, în proză, poezie, memorii sau jurnale. Apoi, în 16 iunie, de Bloomsday, ca orice călători care vor să se documenteze despre destinația finală, vom reciti Ulise al lui Joyce și îl vom ruga pe Mircea Mihăieș să ne spună mai multe despre Ithaca lui Leopold Bloom, știind că din ziua de 16 iunie 1904 ”tot ce supraviețuiește e drumul”. Dacă tot facem o paranteză livrescă în călătoria noastră, în ziua următoare Dana Crăciun ne va introduce în lumea Oamenilor din Dublin. Și de aici, din lumea celor morți, a celor absenți care rămân mereu prezenți, vom merge direct spre Europa Centrală de ieri și de azi, în care, așa cum a spus Danilo Kiš, ”fiecare vede (…) ceea ce vrea să vadă!”. Ne vom întoarce în Timișoara și Banat, pentru a vedea încă o dată că acest spațiu ficțional sau real nu este altceva decât un ”El Dorado aux confins”.
Continuăm călătoria noastră cu opriri prin România: din Medelugoj la ultima vară la bistritz, de la Cluj, din Piezișă, la #văvedemdinsibiu, până la întâlnirea cu Silvia Albu, singura librăreasă din Piteștiul anilor ’80, urmând să ne oprim la București, unde vom poposi câteva zile bune, căci vom avea ”întâlniri periodice cu scriitorii din capitală” și un traseu inedit prin Parcul Tineretului, „unde toată geografia va converge spre cei doi grifoni masivi, rânjiți, care străjuiesc intrarea în Crematoriu”. De aici ne vom îndrepta către Moldova de dincolo și dincoace de Prut, cu o oprire scurtă la Constanța, pentru că ”timpul ne mănâncă la toți biscuiții”. Apoi, asemeni porumbelului alb din Avalun, vom zbura la Cernăuți și de acolo în Rusia lui Mandelștam și Ahmatova.
Numai bine cât să ne întoarcem în Occident ca să ne întrebăm: ce mai reprezintă el azi? Din Franța Leilei Slimani la Parisul Regelui Solomon și până în Parisul americanilor de după mai ’68 al lui James Baldwin, ne vom pune neîncetat această întrebare. Și pentru că tocmai ne-am confruntat cu o pandemie, nu se poate să nu străbatem și Oranul lui Camus devastat de Ciumă, ca mai apoi să mergem în Bagdad, să vedem până unde pot duce limitele violenței.
Având în minte imaginea planetei sub forma unui imens ”fosso carbonario”, vom fi pregătiți să vizităm Napoli al Elenei Ferrante, ca să aflăm cum violența, care a stat la originea multor povestiri despre acest oraș, a luat forma multor clădiri frumoase de astăzi. Din fața bisericii San Giovanni a Carbonara vom ajunge în Anglia de dinaintea cuceririi normande și vom rămâne acolo până în Anglia contemporană a lui Jonathan Coe. Apoi vom încerca să vedem aurora boreală: din Groenlanda, de pe ghețarul fiului inexistent, Kangerdlugssuaq, până în Norvegia, via Islanda. Vom părăsi Occidentul prin poveștile mai mult sau mai puțin ficționale a trei est-europeni ca să ajungem în SUA, unde ne vom întoarce în timp, de la freamătul începutului de secol XX la New Yorkul anilor ’60-’70, NewYorkul lui Patti Smith, până la viața din Missouri a celui mai îndrăgit profesor de literatură, Stoner. De aici ne vom îmbarca pe goeleta Speranța, care ne va duce direct la capătul lumii, în Țara de Foc și Patagonia, ca de acolo să ne întoarcem la începuturile istoriei, unde Mama Na Tura ne va fi un ghid strașnic. Și numai din acest punct, de la capătul lumii și de la începuturile istoriei, ne vom îndrepta spre Ithaca. Povestea tuturor călătoriilor o vom încheia acolo. Sau poate că nu.
Expect the unexpected!