Anotimpul țânțarilor
26.25 lei cu TVA
Autor:Cristian Vicol
— De mâine cred că se mai înmoaie vremea, spuse Petre, absent, în timp ce se căuta de tutun prin buzunarele hanoracului. Sigur că da, continuă tacticos după ce găsi o frunză uscată și o sfărâmă între degete, răsfirând-o în foiță. Nu are cum să mai țină mult timp, că ne îngroapă pe toți. Tu ce crezi părinte? Ai citit calendarul? Te-ai rugat pentru noi?
Popa se uită la el printre lațele sure ale bretonului care i se împleteau cu barba. Subție ochii, iritat, și dădu din umeri a lehamite, apoi o luă înainte pe ulița înfundată de zăpadă. Nu trebuia să îi dea socoteală lui Petre, groparul deșirat și fără Dumnezeu, mai ales dacă era vorba de vreme. Nici lui și nici altcuiva. Doar lui ’Ăl de sus și numai atunci când o fi să-i vină rostul.
Petre rânji în urma lui și își aprinse mahorca, scuipând firicelele de tutun care i se lipiseră de limbă. Țigara era iute și avea un gust amar. Bărbatul tuși spart și scuipă la picioare, dar nu o aruncă. Mai trase repede câteva fumuri, încăpățânat să nu o lase. Popa îi tot spusese să le rărească, îi zicea aproape în fiecare zi, de ani de zile, de când Petre începuse să tușească tot mai rău, ba uneori se răstea la el, de cele mai multe ori cu ocară: „Vezi că sufli venin! Stinge-o și zi Tatăl Nostru.” Bărbatul îl mai asculta, că doar erau unul după celălalt, prin sate și cătune, prin văi și pe munte. Normal că îi spunea să o lase, ce altceva să îi zică? Avea nevoie de el să dea la lopată. Dar Petre, că așa îi era firea, nu prea îl asculta. „Normal că o să mă certe, își spunea, cine-o mai văzut om sfânt care să te îndemne la păcat?” Dacă s-ar putea, dacă s-ar lua după el, ar fi trebuit să nu mai bea și nici să nu mai mănânce, ci să stea în rugăciune până ce nu-și mai auzea litania de răgetele stomacului. Dar azi parcă s-ar ruga. Azi, oboseala anilor petrecuți pe drumuri îl apăsa mai tare ca niciodată.
În stoc
Autor: Cristian Vicol
Traducător:
Editura/Colecție: Casa de Pariuri Literare
An apariție: 2021
Nr. pagini: 106
Ilustrator:
Descriere carte: — De mâine cred că se mai înmoaie vremea, spuse Petre, absent, în timp ce se căuta de tutun prin buzunarele hanoracului. Sigur că da, continuă tacticos după ce găsi o frunză uscată și o sfărâmă între degete, răsfirând-o în foiță. Nu are cum să mai țină mult timp, că ne îngroapă pe toți. Tu ce crezi părinte? Ai citit calendarul? Te-ai rugat pentru noi?
Popa se uită la el printre lațele sure ale bretonului care i se împleteau cu barba. Subție ochii, iritat, și dădu din umeri a lehamite, apoi o luă înainte pe ulița înfundată de zăpadă. Nu trebuia să îi dea socoteală lui Petre, groparul deșirat și fără Dumnezeu, mai ales dacă era vorba de vreme. Nici lui și nici altcuiva. Doar lui ’Ăl de sus și numai atunci când o fi să-i vină rostul.
Petre rânji în urma lui și își aprinse mahorca, scuipând firicelele de tutun care i se lipiseră de limbă. Țigara era iute și avea un gust amar. Bărbatul tuși spart și scuipă la picioare, dar nu o aruncă. Mai trase repede câteva fumuri, încăpățânat să nu o lase. Popa îi tot spusese să le rărească, îi zicea aproape în fiecare zi, de ani de zile, de când Petre începuse să tușească tot mai rău, ba uneori se răstea la el, de cele mai multe ori cu ocară: „Vezi că sufli venin! Stinge-o și zi Tatăl Nostru.” Bărbatul îl mai asculta, că doar erau unul după celălalt, prin sate și cătune, prin văi și pe munte. Normal că îi spunea să o lase, ce altceva să îi zică? Avea nevoie de el să dea la lopată. Dar Petre, că așa îi era firea, nu prea îl asculta. „Normal că o să mă certe, își spunea, cine-o mai văzut om sfânt care să te îndemne la păcat?” Dacă s-ar putea, dacă s-ar lua după el, ar fi trebuit să nu mai bea și nici să nu mai mănânce, ci să stea în rugăciune până ce nu-și mai auzea litania de răgetele stomacului. Dar azi parcă s-ar ruga. Azi, oboseala anilor petrecuți pe drumuri îl apăsa mai tare ca niciodată.
Prezentare autor: Cristian Vicol este specialist în Relații Publice la Teatrul German de Stat Timişoara, fiind implicat într-o multitudine de alte activități culturale locale – fie tot teatrale (Teatrul Portabil Timişoara), fie din zona artelor multimedia (Asociația MetaSpațiu).
În prezent, este pe cale să încheie un doctorat la Litere în cadrul Universității de Vest din Timişoara, sub coordonarea doamnei profesor Adriana Babeți. Tema cercetării sale o reprezintă literatura refuzului în Europa Centrală, în a doua jumătate a secolului 20.
A debutat în 2010 în Revista Helion cu proză SF. Până în prezent a publicat trei volume, Comoara din cetate (Editura de Vest, 2014) – un roman picaresc a cărui acțiune se petrece în oraşul Timişoara, Sfârșitul inocenței (editura Eurostampa, 2015; reeditat şi adăugat în 2018 la Editura Tritonic) – volum de proză scurtă science fiction şi fantasy, şi O scurtă istorie a Timișoarei până la 1716 (Editura Eurostampa, 2016). Mai mult, este coeditor, alături de Daniel Timariu, la mai multe antologii de science-fiction şi fantasy: East of a Known Galaxy (Editura Tritonic, 2019), Collected Stories from Galaxy 42 I (2020), Collected Stories from Galaxy 42 II (2020).
Totodată, este colaborator la mai multe publicații româneşti: Galaxia 42 (unde este și parte a echipei redacționale), Liternautica şi UtopIQa. Este și selecționer la festivalul internațional de film The Galactic Imaginarium Film Festival, care în 2020 a avut prima ediție. Tot în 2020 a pus bazele, alături de membrii Clubului Sindicatul 9, revistei on-line Planu’9, unde activează ca redactor-şef, o publicație a cărei deschidere este către pulp-fiction şi pop-culture.