CLINAMEN (Poem în trei glasuri)
31.50 lei cu TVA
Autor:Emanuela Ignățoiu-Sora
Ediție sonoră* în lectura autoarei
*Edițiile sonore pot fi ascultate prin scanarea codului QR afișat pe ultima pagină a cărții (chiar și ca link). Linkul/codul facilitează accesul la mediul digital pe care e stocată arhiva audio. Nu se poate vinde codul/linkul fără achiziția fizică a cărții (de unde și denumirea de ediție sonoră și nu audiobook, care presupune un suport fizic de stocare).
Prolog
Am 4 ani, poate nici pe-atât, sunt îmbrăcată prea gros pentru o zi toridă de vară și doar cu o clipă în urmă, înainte să mă fi prăbușit în mijlocul drumului eram întreagă, și mama și tata și grădina în care făceau fânul erau topite în mine ca o magmă. Căldura urcă în fuioare și înghite zgomotele pădurii. Eu stau întinsă în liniște și privesc în sus, spre albia răsturnată. Mama și tata au rămas în grădina dintre mesteceni, răsucind fânul de pe o parte pe alta. De acum ei vor fi mereu acolo, în ziua aceea de vară. Vor purta rochii ușoare & pantaloni scurți, iar urciorul cu apă va rămâne proptit de plopul din creastă. Viețile lor vor continua netulburate și doar eu voi fi de-acum în afara drumului, cu timpul și moartea înfipte în mine. Suspendată, cum sunt, deasupra corpului rămas mic, ochii mi se deschid larg, tot mai larg. Sunt lucidă și separată de tot ce îmi e drag; de acum știu că atunci când mă voi ridica, când îmi voi scutura hainele de praf, când mă voi duce spre casă și voi deschide poarta – fiecare gest va fi o dată, o singură dată. Timpul se va răsuci în mine ca o cange și moartea va sta mereu deasupra mea.
Frica mă prinde de gât.
Confesiunea Emanuelei Ignățoiu-Sora e cutremurătoare și, așa fiind, orice termen de comparație e exclus. S-a scris mult dinăuntrul bolii, la noi și aiurea, și de fiecare dată s-a scris altfel, cu totul personal, cu totul liminar și irepetabil. Blecher nu e Sorana Gurian, Sorana Gurian nu e Sorin Stoica, Sorin Stoica nu e Matei Călinescu și așa mai departe. Suntem, în fond, cu desăvârșire singuri în experiența aceasta și, pe măsură ce înaintăm în ea, din ce în ce mai self-centered. Nu întâmplător imaginea predilectă a cărții e aceea a câmpului de narcise, asociat când cu frica și obsesiile care-o însoțesc, când cu semnele epidermice ale maladiei, când direct cu moartea. De-aici și titlul, pe care eu unul îl citesc în descendența lui Harold Bloom: clinamen e prima dintre cele șase forme de îndepărtare pe care un poet adevărat le poate exersa. Altfel spus, devierea, derapajul, evadarea din pluton. Căci Emanuela Ignățoiu-Sora scrie de-adevăratelea despre trauma pe care mulți congeneri douămiiști au tematizat-o din răsfăț. – Cosmin Ciotloș
În stoc
Autor: Emanuela Ignățoiu-Sora
Traducător:
Editura/Colecție: Casa de Pariuri Literare
An apariție: 2021
Nr. pagini: 48
Ilustrator:
Descriere carte: Ediție sonoră* în lectura autoarei
*Edițiile sonore pot fi ascultate prin scanarea codului QR afișat pe ultima pagină a cărții (chiar și ca link). Linkul/codul facilitează accesul la mediul digital pe care e stocată arhiva audio. Nu se poate vinde codul/linkul fără achiziția fizică a cărții (de unde și denumirea de ediție sonoră și nu audiobook, care presupune un suport fizic de stocare).
Prolog
Am 4 ani, poate nici pe-atât, sunt îmbrăcată prea gros pentru o zi toridă de vară și doar cu o clipă în urmă, înainte să mă fi prăbușit în mijlocul drumului eram întreagă, și mama și tata și grădina în care făceau fânul erau topite în mine ca o magmă. Căldura urcă în fuioare și înghite zgomotele pădurii. Eu stau întinsă în liniște și privesc în sus, spre albia răsturnată. Mama și tata au rămas în grădina dintre mesteceni, răsucind fânul de pe o parte pe alta. De acum ei vor fi mereu acolo, în ziua aceea de vară. Vor purta rochii ușoare & pantaloni scurți, iar urciorul cu apă va rămâne proptit de plopul din creastă. Viețile lor vor continua netulburate și doar eu voi fi de-acum în afara drumului, cu timpul și moartea înfipte în mine. Suspendată, cum sunt, deasupra corpului rămas mic, ochii mi se deschid larg, tot mai larg. Sunt lucidă și separată de tot ce îmi e drag; de acum știu că atunci când mă voi ridica, când îmi voi scutura hainele de praf, când mă voi duce spre casă și voi deschide poarta – fiecare gest va fi o dată, o singură dată. Timpul se va răsuci în mine ca o cange și moartea va sta mereu deasupra mea.
Frica mă prinde de gât.
Confesiunea Emanuelei Ignățoiu-Sora e cutremurătoare și, așa fiind, orice termen de comparație e exclus. S-a scris mult dinăuntrul bolii, la noi și aiurea, și de fiecare dată s-a scris altfel, cu totul personal, cu totul liminar și irepetabil. Blecher nu e Sorana Gurian, Sorana Gurian nu e Sorin Stoica, Sorin Stoica nu e Matei Călinescu și așa mai departe. Suntem, în fond, cu desăvârșire singuri în experiența aceasta și, pe măsură ce înaintăm în ea, din ce în ce mai self-centered. Nu întâmplător imaginea predilectă a cărții e aceea a câmpului de narcise, asociat când cu frica și obsesiile care-o însoțesc, când cu semnele epidermice ale maladiei, când direct cu moartea. De-aici și titlul, pe care eu unul îl citesc în descendența lui Harold Bloom: clinamen e prima dintre cele șase forme de îndepărtare pe care un poet adevărat le poate exersa. Altfel spus, devierea, derapajul, evadarea din pluton. Căci Emanuela Ignățoiu-Sora scrie de-adevăratelea despre trauma pe care mulți congeneri douămiiști au tematizat-o din răsfăț. – Cosmin Ciotloș
Prezentare autor: Emanuela Ignățoiu-Sora a debutat în 2014, cu volumul de poezie Ingluvii (Ed. Charmides, 2014). A publicat poezie în antologia #Rezist! Poezia (Ed. Paralela 45, 2017) și proză în antologia Cum iubim (Ed. Vellant, 2016). Este co-fondatoare a Romanian Literature Now (www.romanianliteraturenow.com) – site de promovare a literaturii române contemporane. A co-organizat Festivalul Internațional de Literatură și Lectură – ediția proză scurtă (Bistrița, 2016).