Constantin Brăiloiu despre globalizarea etnomuzicologiei

25,00 lei cu TVA

Autor:Sanda Golopenția

Firul roșu care traversează acest volum este cel al războiului, al ocupației sovietice a României cu neantizarea culturală care i-a urmat, și al exilului. În condițiile grele ale războiului, o echipă de cercetători condusă de A. Golopenția a reușit să identifice comunitățile românești dintre Bug și Nipru, la care specialiștii români nu avuseseră acces până atunci. Constantin Brăiloiu s-a înrolat în acest efort. Datorită lui răzbesc până la noi vocile românești ale unor oameni trăind în 1942 la sute de km distanță de România. Aflat ca expert la Conferința de Pace de la Paris în anul 1946 și prevăzând cele ce aveau să urmeze, Anton Golopenția a încercat să sprijine efortul de a-și găsi un rost în străinătate al lui C. Brăiloiu, Emil Cioran sau Mircea Eliade recomandându-l pe fiecare unor prieteni din Europa și Statele Unite. În Elveția, care era pentru C. Brăiloiu o a doua patrie, și unde își făcuse o mare parte din studii, prof. Eugène Pittard, Samuel Baud-Bovy și mulți alții s-au raliat cu generozitate la ideea de a înființa o Arhivă Internațională de Muzică Populară (A.I.M.P.) a etnomuzicologului român, încercând, fără a reuși, să-i asigure și independența materială. În complicata Franță postbelică, în 1948, Brăiloiu a fost angajat la C.N.R.S. El va pendula însă, până la sfârșitul vieții între Geneva, de care îl leagă lucrul în cadrul A.I.M.P., și Paris. În 1950–1951, exilați în America, Sabin Manuila, fostul director al Institutului Central de Statistică din București și Roman Jakobson, la rândul lui exilat pe rând din Rusia și Cehoslovacia și devenit profesor la Universitatea Harvard, vor încerca, fără succes, să împlinească dorința lui C. Brăiloiu de a studia viața muzicală a comunităților românești din America și de a extinde instituționalizarea internațională a etnomuzicologiei. E vremea exilurilor multiple – al lui Constantin Brăiloiu, al lui Roman Jakobson, pentru cei care și-au părăsit țara. Și e vremea arestărilor pentru cei rămași pe loc, cum sunt, printre personajele acestui volum, Anton Golopenția (care va muri în închisoare) sau Harry Brauner.

În stoc

ISBN 9786068401775 Categorie

Autor: Sanda Golopenția

Traducător:

Editura/Colecție: Spandugino

An apariție: 2016

Nr. pagini: 254

Ilustrator:

Descriere carte: Firul roșu care traversează acest volum este cel al războiului, al ocupației sovietice a României cu neantizarea culturală care i-a urmat, și al exilului. În condițiile grele ale războiului, o echipă de cercetători condusă de A. Golopenția a reușit să identifice comunitățile românești dintre Bug și Nipru, la care specialiștii români nu avuseseră acces până atunci. Constantin Brăiloiu s-a înrolat în acest efort. Datorită lui răzbesc până la noi vocile românești ale unor oameni trăind în 1942 la sute de km distanță de România. Aflat ca expert la Conferința de Pace de la Paris în anul 1946 și prevăzând cele ce aveau să urmeze, Anton Golopenția a încercat să sprijine efortul de a-și găsi un rost în străinătate al lui C. Brăiloiu, Emil Cioran sau Mircea Eliade recomandându-l pe fiecare unor prieteni din Europa și Statele Unite. În Elveția, care era pentru C. Brăiloiu o a doua patrie, și unde își făcuse o mare parte din studii, prof. Eugène Pittard, Samuel Baud-Bovy și mulți alții s-au raliat cu generozitate la ideea de a înființa o Arhivă Internațională de Muzică Populară (A.I.M.P.) a etnomuzicologului român, încercând, fără a reuși, să-i asigure și independența materială. În complicata Franță postbelică, în 1948, Brăiloiu a fost angajat la C.N.R.S. El va pendula însă, până la sfârșitul vieții între Geneva, de care îl leagă lucrul în cadrul A.I.M.P., și Paris. În 1950–1951, exilați în America, Sabin Manuila, fostul director al Institutului Central de Statistică din București și Roman Jakobson, la rândul lui exilat pe rând din Rusia și Cehoslovacia și devenit profesor la Universitatea Harvard, vor încerca, fără succes, să împlinească dorința lui C. Brăiloiu de a studia viața muzicală a comunităților românești din America și de a extinde instituționalizarea internațională a etnomuzicologiei. E vremea exilurilor multiple – al lui Constantin Brăiloiu, al lui Roman Jakobson, pentru cei care și-au părăsit țara. Și e vremea arestărilor pentru cei rămași pe loc, cum sunt, printre personajele acestui volum, Anton Golopenția (care va muri în închisoare) sau Harry Brauner.

Prezentare autor: Sanda Golopenția a absolvit Facultatea de Filologie a Universității din București în 1961 și a obținut titlul de doctor al aceleiași universități în 1969. Între 1961 și 1980 a lucrat în cadrul Institutului de Folclor, al Centrului de Fonetică și al Institutului de cercetări etnologice și dialectologice predând cursuri de lingvistică și semiotică la Universitatea din București. În 1980 emigrează în S.U.A. Devine profesor la Universitatea Brown în anul 1981 (și Professor Emerita în 2010). A publicat 20 de volume de lingvistică, semiotică literară, antropologie, sociologie și eseuri; a editat sau coordonat 19 volume privind îndeosebi Școala sociologică de la București și este autoarea a peste 200 studii apărute în S.U.A., Franța, România, Italia, Belgia, Portugalia, Spania, Africa de Sud și Mexic. A condus 23 teze de doctorat. Distincții: Premiul Fundației Culturale Române pe anul 2000; Premiul Fundației Gheorghe Ursu (2002) și Premiul Fundației Copy.Ro (2002) pentru editarea vol. A. Golopenția, Ultima carte; Premiul „Punctul 12 al Proclamației de la Timișoara pentru anul 2007”; Diploma „Meritul Academic” (2008). Doctor Honoris Causa (Universitatea de Nord, Baia Mare, 2007; Universitatea de Vest, Timișoara, 2014). Dintre lucrările publicate amintim: Les voies de la pragmatique, Stanford: Anma Libri, 1988; Voir les didascalies (cu Monique Martinez), Toulouse–Paris: CRIC–Ophrys, 1994; Desire Machines. A Romanian Love Charms Database, Bucuresti: Editura Fundației Culturale Române, 1998; Vămile grave, București: Univers, 1999; Intermemoria – Studii de pragmatică și antropologie, Cluj: Dacia, 2001; Chemarea mâinilor negative, București: Cartea Românească, 2002; Learn To Sing, My Mother Said. Songs of the Women of Breb/ Hori de femei din Breb, Baia Mare: Editura Ethnologica, 2004; Limba descântecelor românești, București: Editura Academiei Române, 2007; Emigranții Carter, București: Paideia, 2008; Româna globală, București: Fundația Culturală Secolul 21, 2009; Hacia une nueva definición de las didascalías, Madrid: ÑAQUE Editora, 2010; Arhipelagul gustian. Contribuții la istoria Școlii Sociologice de la București (București: Editura Enciclopedică, 2016).