Despre televiziune. Scrieri 1956‑2015

Autor: Umberto Eco

Traducător: Aurora Firţa-Marin, Ştefania Mincu, Oana Sălişteanu

Editura/Colecție: Polirom

An apariție: 2021

Nr. pagini: 416

Ilustrator:

Descriere carte: Ediţie îngrijită de Gianfranco Marrone

Traduceri de Aurora Firţa-Marin, Ştefania Mincu, Oana Sălişteanu

Volumul editat de Gianfranco Marrone reunește texte pe care Umberto Eco le-a dedicat televiziunii, limbajului ei, formelor de comunicare la care apelează, imaginarului pe care îl generează, rolului ei cultural, etic, educativ și, mai ales, politic. Sînt texte scrise între 1956 (anul primelor transmisii televizate în Italia) și 2015, perioadă ce acoperă întreaga sa carieră de cercetător și scriitor, filosof și analist politic, semiolog, editor și chiar de angajat al Radioteleviziunii Italiene. Textele alese sînt de o mare varietate, incluzînd eseuri științifice, analize individuale ale unor emisiuni, personaje sau situații, răspunsuri la chestionare, articole în presă și cîteva texte de ficțiune. De la emisiunile în direct din primii ani pînă la reality-show-urile de azi, Umberto Eco evidențiază multiplele strategii ale televiziunii și critică dur populismele mediatice, fără să renunțe însă la ironia și umorul ce-l caracterizează.

Prezentare autor: Umberto Eco (1932-2016) a urmat cursurile Universității din Torino, luîndu-și licența în estetică. În anii ’60 a fost unul dintre exponenții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor Marcatré și Quindici. A fost profesor de semiotică la Universitatea din Bologna. A primit numeroase premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste patruzeci dintre ele. Din opera sa, Editura Polirom a publicat volumele În ce cred cei care nu cred (în colaborare cu Carlo Maria Martini, 2001, 2011, 2016), În căutarea limbii perfecte (2002), Numele trandafirului (2002, 2004, 2007, 2010, 2011, 2013, 2014), Misterioasa flacără a reginei Loana (2004), Pendulul lui Foucault (2005, 2013, 2018), Trei povestiri (în colaborare cu Eugenio Carmi, 2005, 2019), Baudolino (2005, 2007, 2014), Șase plimbări prin pădurea narativă (2006), Limitele interpretării (2007, 2016), Apocaliptici și integrați. Comunicații de masă și teorii ale culturii de masă (2008), A spune cam același lucru. Experiențe de traducere (2008), Insula din ziua de ieri (2009), De la arbore spre labirint. Studii istorice despre semn și interpretare (2009), Kant și ornitorincul (2010, 2017), Cimitirul din Praga (2010, 2011, 2013, 2018), Cum ne construim dușmanul (2011, 2013, 2017), Confesiunile unui tînăr romancier (2011, 2015), Numărul zero (2015, 2020), Cronicile unei societăți lichide (2016) și Scrieri despre gîndirea medievală (2016).