Făuritorul * Ficțiuni * Memoria lui Shakespeare (ediție de buzunar)

Autor: Jorge Luis Borges

Traducător: Cristina Hăulică şi Andrei Ionescu

Editura/Colecție: Polirom. Top 10+

An apariție: 2021

Nr. pagini: 336

Ilustrator:

Descriere carte: Traduceri din limba spaniolă de Cristina Hăulică şi Andrei Ionescu

Prezentări şi ediţie îngrijită de Andrei Ionescu

Selecţia de faţă din proza lui Borges include piese de rezistenţă din creaţia marelui scriitor argentinian. Făuritorul (1960) este un volum mixt, alcătuit din naraţiuni scurte şi din poeme. Povestirile cu aspect de parabolă reiau succint teme şi motive ale unui univers deja structurat, pe care scriitorul îl îmbogăţeşte cu variaţiuni noi, cu nuanţe şi accente care îi precizează contururile. Cu volumul Ficţiuni (1944), în care sînt reluate naraţiunile fantastice din Grădina cu cărări ce se bifurcă (1941), operă calificată de Rodríguez Monegal drept „cea mai importantă carte de ficţiuni narative a veacului”, la care se adaugă povestirile din secţiunea Artificii (1944), Borges atinge culmea artei sale narative. Compact şi superb, volumul îl impune atenţiei generale şi îl consacră ca deschizător de drum pentru naraţiunea fantastică din America Latină. Memoria lui Shakespeare (1980) cuprinde patru povestiri, poate unele dintre cele mai inspirate creaţii ale lui Borges, scrise de Marele Orb în ultima perioadă a vieţii.

Prezentare autor: Jorge Luis Borges (1899-1986) s-a născut la Buenos Aires, într-o familie înstărită. La scurtă vreme după naşterea sa, călătoreşte alături de familie în Europa. Primeşte încă de mic o educaţie multilingvă. După întoarcerea în Buenos Aires, la douăzeci şi doi de ani, publică primul său volum de poezii, Fervor de Buenos Aires. Continuă să publice apoi, alături de poezii, şi eseuri. În anii ’30 începe să scrie proză scurtă. Publică primul său volum important, Istoria universală a infamiei, la vîrsta de treizeci şi şase de ani. Amestecul de realitate şi ficţiune din acest volum va deveni o caracteristică importantă a prozei de mai tîrziu a lui Borges. Tot în această perioadă, publică două dintre cele mai cunoscute colecţii de povestiri ale sale, Ficţiuni şi Aleph. În anii ’50 devine director al Bibliotecii Naţionale. Odată cu înaintarea în vîrstă, vederea îi slăbeşte şi reîncepe să scrie proză scurtă şi poezie. Ultima sa carte, Atlas, o scrie alături de María Kodama, cu care se va căsători cu o lună înainte de moarte. La vîrsta de optzeci şi şase de ani, în iunie 1986, încetează din viaţă. În România este cunoscut mai ales datorită volumelor sale de povestiri: Istoria universală a infamiei, Grădina cu cărări ce se bifurcă, Moartea şi busola. La Editura Polirom au mai apărut: Poezii (2005, 2017), Cărţi scrise în doi (2005, 2008), Moartea şi busola. Proză completă 1 (2006, 2015), Cartea de nisip. Proză completă 2 (2006, 2015), Eseuri (2006, 2015), Cartea fiinţelor imaginare (în colaborare cu Margarita Guerrero, 2006), Texte captive (2010), Dialoguri (alături de Ernesto Sábato, 2010), Borges la 80 de ani. Conversaţii. Cărţile şi noaptea (2014) şi Tangoul. Patru conferinţe (2018).