Filozofia cercetătorului
67.00 lei cu TVA
Autor:Mircea Flonta
„Cu referire la o configurație pe care o socotesc exemplară pentru ceea ce numesc filozofia cercetătorului, și anume înțelegerea fizicii cuantelor elaborată cu precădere de Niels Bohr și Werner Heisenberg, numită și interpretarea de la Copenhaga, voi urmări câteva obiective strâns legate între ele. Unul dintre ele este de a arăta că ceea ce distinge fizica cuantelor ca atare de înțelegerea fizicii cuantelor este ceea ce desparte o realizare majoră a cercetării de reflecții asupra semnificației acesteia. Distincția este aceea dintre o contribuție științifică și una de natură filozofică. Un alt obiectiv pe care l‑am urmărit este de a arăta că filozofia cercetătorului și filozofia convențională a științei reprezintă două niveluri distincte ale discuției filozofice. Între filozofia generală a științei și interpretarea de la Copenhaga a fizicii cuantelor au existat, desigur, anumite interferențe. Fizicienii teoreticieni care au fost activi în elaborarea și apărarea acestei interpretări au avut anumite lecturi filozofice și, desigur, contacte cu filozofi ai științei. Voi susține însă că influența orientărilor din filozofia generală a științei asupra interpretării de la Copenhaga a fost mult mai slabă decât au presupus mulți autori care au discutat această temă.“ — MIRCEA FLONTA
În stoc
Autor: Mircea Flonta
Traducător:
Editura/Colecție: Humanitas
An apariție: 2022
Nr. pagini: 408
Ilustrator:
Descriere carte: „Cu referire la o configurație pe care o socotesc exemplară pentru ceea ce numesc filozofia cercetătorului, și anume înțelegerea fizicii cuantelor elaborată cu precădere de Niels Bohr și Werner Heisenberg, numită și interpretarea de la Copenhaga, voi urmări câteva obiective strâns legate între ele. Unul dintre ele este de a arăta că ceea ce distinge fizica cuantelor ca atare de înțelegerea fizicii cuantelor este ceea ce desparte o realizare majoră a cercetării de reflecții asupra semnificației acesteia. Distincția este aceea dintre o contribuție științifică și una de natură filozofică. Un alt obiectiv pe care l‑am urmărit este de a arăta că filozofia cercetătorului și filozofia convențională a științei reprezintă două niveluri distincte ale discuției filozofice. Între filozofia generală a științei și interpretarea de la Copenhaga a fizicii cuantelor au existat, desigur, anumite interferențe. Fizicienii teoreticieni care au fost activi în elaborarea și apărarea acestei interpretări au avut anumite lecturi filozofice și, desigur, contacte cu filozofi ai științei. Voi susține însă că influența orientărilor din filozofia generală a științei asupra interpretării de la Copenhaga a fost mult mai slabă decât au presupus mulți autori care au discutat această temă.“ — MIRCEA FLONTA
Prezentare autor: MIRCEA FLONTA (n. 1932) este unul dintre profesorii de marcă din domeniul filozofiei la Universitatea București. În prezent este profesor emerit la Facultatea de Filozofie și membru corespondent al Academiei Române. Activitatea sa didactică – întinsă pe o perioadă de peste 60 de ani – s-a centrat pe epistemologia clasică și analitică, teoria cunoașterii științifice, filozofia limbajului, gândirea lui Immanuel Kant și a lui Ludwig Wittgenstein. A tradus, în colaborare, numeroase texte fundamentale ale filozofiei din operele autorilor clasici precum David Hume, Immanuel Kant, Albert Einstein, Moritz Schlick, Karl Popper și Ludwig Wittgenstein. A publicat, de asemenea, în țară și străinătate, numeroase studii și articole.
Cărți: Adevăruri necesare? Studiu monografic asupra analiticității (Editura Științifică și Enciclopedică, 1975); Perspectivă filosofică și rațiune științifică: Presupoziții filosofice în știința exactă (Editura Științifică și Enciclopedică, 1985); Cognitio: Introducere critică în problema cunoașterii (ALL, 1994); Imagini ale științei (Editura Academiei Române, 1994); Cum recunoaștem Pasărea Minervei: Reflecții asupra percepției filosofiei în cultura românească (Fundația Culturală Română, 1998); Gânditorul singuratic: Critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein (Humanitas, 2008); Kant în lumea lui și în cea de azi: Zece studii kantiene (Polirom, 2005); Darwin și după Darwin: Studii de filozofie a biologiei (Humanitas, 2010); 20 de întrebări și răspunsuri despre Immanuel Kant (Humanitas, 2012).
Ediții și volume coordonate: Teorie și experiment (în colaborare, Ed. Politică, 1971); Epistemologia și analiza logică a limbajului științei (Ed. Politică, 1975); Teoria cunoașterii științifice (în colaborare, Editura Academiei, 1982); Descartes–Leibniz: Ascensiunea și posteritatea raționalismului clasic (Editura Universal Dalsi, 1998); Teoria cunoașterii: Teme – texte – literatură (în colaborare, Editura Universității București, 1999, ediția a II-a 2005); Filozoful rege: Filozofie, morală și viață publică (Humanitas, 1992); Filosofia practică a lui Kant (în colaborare, Polirom, 2000); Ludwig Wittgenstein în filosofia secolului XX (în colaborare, Polirom, 2002); Introducere în teoria cunoașterii științifice (în colaborare, Editura Universității din București, 2004); Religia și societatea civilă (în colaborare, Paralela 45, 2005); Darwin și gândirea evoluționistă (în colaborare, Editura Pelican, 2011); Metafizică și știință: Volum omagial Ilie Pârvu (în colaborare, Editura Universității București, 2012); Filozofia științelor umane: In memoriam Mihail-Radu Solcan (în colaborare, Editura Universității din București, 2015).