Insectarul Coman
15.75 lei cu TVA
Autor: Dan Coman
”Poezia din Insectar… poate fi înțeleasă doar ca o nouă izbucnire a magmei care clocotește în subteranele Coman de 20 de ani: cel care cunoaște anul cîrtiței… și ghinga va recunoaște aici aceeași exactitate tăioasă, aceeași exuberanță artificială (de insectar în care fluturii prinși cu bolduri încep să bată frenetic din aripi), aceleași arhetipuri ale disperării cu măști teratomorfe, care îndreptățeau critica să vorbească despre suprarealism. Și va recunoaște aceeași bolnavă monotonie bacoviană, aceeași bătaie ca de metronom a disperării care pulsează în aceste poeme, sub orice deghizaj s-ar prezenta ele: „Mă întorceam spre casă după două beri băute la Corso/ și imaginea mea reflectată o clipă-n telefon/ mi-a adus aminte de foca de la etajul 2 din liceul Rebreanu,/ foca aia împăiată de o sută de ani/ cu care se fotografiază toți absolvenții/ și care supraviețuiește tuturor,/ peticită și singură și plină de praf“. Monotonia fluxului continuu e punctată de „refrenul“ ce ar putea servi drept motto cărții (dacă acesta nu ar fi, utilizînd aceeași tehnică a autocitării și autopastișării, din ghinga), „Am rezistat dragostei, inteligenței și moralei“, ce revine incantatoriu și obsedant, vers ce cheamă parcă animalul totemic al volumului, fluturele gigant, fluturele-labrador uriaș care se prăbușește grețos, lasciv, impudic, pe caldarîmul Bistriței, spațiul-laborator în care se descătușează aceste viziuni programatice.” – Bogdan-Alexandru Stănescu
Revine în curând
Autor: Dan Coman
Editura/Colecție: Charmides
An apariție: 2016
Nr. pagini: 106
Descriere carte:
”Poezia din Insectar… poate fi înțeleasă doar ca o nouă izbucnire a magmei care clocotește în subteranele Coman de 20 de ani: cel care cunoaște anul cîrtiței… și ghinga va recunoaște aici aceeași exactitate tăioasă, aceeași exuberanță artificială (de insectar în care fluturii prinși cu bolduri încep să bată frenetic din aripi), aceleași arhetipuri ale disperării cu măști teratomorfe, care îndreptățeau critica să vorbească despre suprarealism. Și va recunoaște aceeași bolnavă monotonie bacoviană, aceeași bătaie ca de metronom a disperării care pulsează în aceste poeme, sub orice deghizaj s-ar prezenta ele: „Mă întorceam spre casă după două beri băute la Corso/ și imaginea mea reflectată o clipă-n telefon/ mi-a adus aminte de foca de la etajul 2 din liceul Rebreanu,/ foca aia împăiată de o sută de ani/ cu care se fotografiază toți absolvenții/ și care supraviețuiește tuturor,/ peticită și singură și plină de praf“. Monotonia fluxului continuu e punctată de „refrenul“ ce ar putea servi drept motto cărții (dacă acesta nu ar fi, utilizînd aceeași tehnică a autocitării și autopastișării, din ghinga), „Am rezistat dragostei, inteligenței și moralei“, ce revine incantatoriu și obsedant, vers ce cheamă parcă animalul totemic al volumului, fluturele gigant, fluturele-labrador uriaș care se prăbușește grețos, lasciv, impudic, pe caldarîmul Bistriței, spațiul-laborator în care se descătușează aceste viziuni programatice.” - Bogdan-Alexandru Stănescu
Prezentare autor:
Dan Coman s-a născut pe 27 iulie 1975 la Gersa, Bistrița-Năsăud. A debutat cu anul cîrtiței galbene, Editura Timpul, Iași, 2003. Au urmat volumele: ghinga, Editura Vinea, București, 2005, și Dicționarul Mara, Editura Cartier, Chișinău, 2009. În 2004 primește Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu”, Opera Prima, și Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România. În 2010 obține Premiul pentru poezie acordat de Radio România Cultural, iar în 2011, Vilenica Crystal Prize, Slovenia. A publicat de asemenea volumele de proză Irezistibil, Editura Cartea Românească, 2010, și Parohia, Editura Cartea Românească, 2012. Textele sale sînt incluse în antologii din România, Suedia, Franța, SUA, Serbia, Ungaria, Slovenia, Canada.
