O cameră doar a ei

Autor: Virginia Woolf

Traducător: Anca Dumitrescu și Elena Marcu

Editura/Colecție: Black Button Books

An apariție: 2018

Nr. pagini: 120

Descriere carte:

Eseul „O cameră doar a ei” reprezintă una dintre cele mai valoroase contribuții la literatura feministă din secolul XX. A fost publicat inițial în 1929 și constituie o argumentare spumoasă, urbană și convingătoare împotriva subminării intelectuale a femeii, cu precădere a scriitoarelor.

Prezentare autor:

Virginia Woolf, fiica lui Sir Leslie Stephen, s‑a născut la Londra în 1882. Tatăl ei a fost primul editor al The Dictionary of National Biography. După moartea lui, în 1904, Virginia și sora ei, pictorița Vanessa Bell, s‑au mutat în Bloomsbury și au devenit nucleul Grupului Bloomsbury. Această colectivi‑tate informală de artiști și scriitori, printre care se numărau și Lytton Strachey și Roger Fry, a avut o influență puternică asupra culturii britanice din secolul XX.În 1912 Virginia s‑a căsătorit cu Leonard Woolf, scriitor și reformist social. Trei ani mai târziu, a fost publicat primul ei roman, Călătorie în larg (Editura Univers, 1994), urmat de Noapte și zi (Editura Univers, 1987) și de Camera lui Jacob (Editura Univers, 1990). Aceste prime romane dezvăluie dez‑voltarea stilului narativ inovator și aparte al Virginiei Woolf. În această perioadă a fondat, împreună cu Leonard Woolf, The Hogarth Press. Prima carte publicată a fost volumul Two Stories (1917), scris împreună și tipărit în sufrageria casei lor din Surrey. Cea mai mare parte a operei Virginiei Woolf a fost publicată inițial la The Hogarth Press. Între 1925 și 1931, Virginia Woolf a scris ceea ce astăzi sunt considerate cele mai valoroase opere ale ei, de la Doamna Dalloway (ElU, 1968), Spre far (Minerva, 1972) și la romanul poetic și experimental Valurile (Editura Univers, 1973). În aceeași perioadă a scris numeroase nuvele, eseuri de critică literară, articole jurnalistice și biografii, printre care și prezentul eseu O cameră doar a ei (1929). Această perioadă de creativitate intensă a fost umbrită de episoade depresive, de care suferea încă de la moartea mamei sale, în 1895. Pe 28 martie 1941, cu câteva luni înainte de publicarea ultimului său roman, Între acte (Editura Univers, 1978), Virginia Woolf s‑a sinucis.