piele pe piele

Autor: Lia Faur

Traducător:

Editura/Colecție: Casa de Pariuri Literare

An apariție: 2021

Nr. pagini: 108

Ilustrator:

Descriere carte: Ediție sonoră* în lectura autoarei

*Edițiile sonore pot fi ascultate prin scanarea codului QR afișat pe ultima pagină a cărții (chiar și ca link). Linkul/codul facilitează accesul la mediul digital pe care e stocată arhiva audio. Nu se poate vinde codul/linkul fără achiziția fizică a cărții (de unde și denumirea de ediție sonoră și nu audiobook, care presupune un suport fizic de stocare).

hipnoza propriei obsesii
e așa
cum dai jos toate pozele de pe un perete îngălbenit
și apare urma din spatele lor în chenare ordonate
după nu știu ce criterii
e așa
că asculți
propria poezie și urechea ta dreaptă
aplecată pe umăr în maximă tandrețe cu tine
e așa
că închizi ochii și totul se prăbușește înăuntrul tău
atâția ani de construcție și nimic jertfit
nimic care să rămână în picioare
e așa
că trăiești în hipnoza propriei obsesii
spui ce știi și ce nu știi
cu aceeași naturalețe a celui
ce trece în camera cealaltă
e așa
că ne strecurăm pe lângă umbră
fără să întoarcem capul
se zărește pământul
peste care a curs o băltoacă de sânge
acolo unde de obicei înfloresc merii
e așa
că în noi crește zilnic
copilul pe care nu-l vom naște niciodată
pe dinafară e ceea ce se poate închipui
un trup așezat cu grijă
să se bucure și carcasa noastră de carne în viața aceasta

Piele pe piele se deschide ca o farmacopee de uz interior, un îndrumar pentru înțelegerea distanțelor, a imploziilor, a neputințelor. Volum proiectat ca un continuum de vârste, deveniri și simetrii tămăduitoare, el conține și iubirea, dar și inadecvarea, și comuniunea, dar și separarea, împreună cu puținele panacee compatibile cu crizele, mereu mocnite, corozive, constante. Substanța care conține și hrănește, asemeni unui lichid amniotic, întregul organism poetic trezit aici la viață este memoria – destructurantă, înșelătoare, dar singura capabilă să ofere un garant pentru constructul pe care îl numim realitate. În Piele pe piele, Lia Faur a explorat zona liminală în care memoria se transformă în poezie, inima în placentă și praful în stele. (Alina Purcaru)

Poezia Liei Faur, căreia nu-i lipsește nervul etic și reacția (uneori ironică, adeseori exasperată, caustică) la cotidian și la spiritul vremurilor, impresionează aici mai ales prin naturalețea necomplexată de noile tabuuri ideologice cu care abordează erotismul și maternitatea. Ni se transmite autenticitatea unui joc (nu război…) al complementarității vir–femina, plin de climaxuri și sincope, de explozii senzuale și melancolii, de pasionalitate și grijă existențială, în înțelesul de Sorge. Surpriza de proporții o reprezintă însă poemele maternității, rarisime în literatura noastră și salutare în noua eră „părinte unu/ părinte doi”, care transmit genuin, răscolitor, fără sentimentalisme și retorisme, iubirea, nesiguranța, angoasa, fericirea, devotamentul tinerei mame și organicitatea relației dintre ea și copilul pe cale să se nască sau deja născut. „Lumina de dimineață care te face să-ți freci ochii cu pumnișorii strânși/ ar putea fi chiar Dumnezeu.” (O. Nimigean)

Prezentare autor: Lia Faur
Lia Faur este născută la Săvârșin, județul Arad.

A absolvit Facultatea de Litere și Arte din Sibiu. Este doctor în filologie cu lucrarea Avatarurile feminității în opera lui Camil Petrescu.

În prezent predă limba, cultura și civilizația română la Universitatea Tunis El Manar, Institutul de limbi moderne „Habib Bourguiba” printr-un protocol semnat cu Institutul Limbii Române din București.

A publicat mai multe volume de poezie, volumul de debut fiind Exercițiu de striptease (Mirador, 2002), iar cel mai recent, Piele de împrumut (Brumar, reed.,2018). A coordonat volumul de articole Cum citesc bărbații cărțile femeilor (Lia Faur, Șerban Axinte, Polirom, 2016).

Organizează anual festivalul SAD la Arad, în memoria poetului Ștefan Aug. Doinaș.