Rubrică săptămânală de recomandări de lectură în revista culturală Observator Cultural
03-08-2022 Observator Cultural Nr. 1120: https://www.observatorcultural.ro/articol/bufnitele-va-recomanda-9/
Fata care nu se putea opri din mers de Samar Yazbek – Livia Hektor
Traducere din limba arabă de Laura Sitaru. Editura Pandora M, Anansi Contemporan, 2020, 208 p.
Știți povestea lui Hans Christian Andersen, Pantofii roșii, în care o fetiță pe nume Karen primește o pereche minunată de pantofi lucioși, de culoare roșie, complet nepotriviți, dar superbi? Și deși este rugată să nu meargă cu ei la biserică, ea pur și simplu nu se poate abține și, în locul celor negri și simpli, îi pune pe aceștia în picioare. Ei bine, la un moment dat, acești pantofi pun stăpînire pe picioarele ei, cînd îi poartă nu se mai poate opri din dansat, dansează și dansează încontinuu, chiar dacă este obosită și își atrage oprobriul. Dansează zi și noapte, în soare și în ploaie, la bal și în pădure, fără odihnă, în cele mai comune și în cele mai înspăimîntătoare locuri, printre mărăcini și pietre care îi zgîrie pielea. Aflîndu-se fără scăpare, merge la călăul din sat, cerîndu-i să îi taie picioarele. Însă pantofii roșii au continuat sa danseze împreună cu tălpile fetiței care îi însoțeau. Chiar și legătura cu îngerul și cu Dumnezeu mă face să găsesc multe asemănări între cele două scrieri.
Personajul nostru, fata care nu se poate opri din mers – chiar dacă acest lucru o pune într-o mulțime de situații neplăcute și periculoase – , nu vorbește deloc, iar atunci cînd deschide gura, începe sa recite psalmi, nu se mai poate opri și o face într-un fel cîntat și minunat care atrage mirarea și bucuria celor care o aud.
Chiar dacă nu este simplu să-ți dai seama, de la început, nici de vîrsta, nici de numele ei, personajul principal, Rima, face mereu referire la Micul Prinț, la Alice în Țara Minunilor, la Mica sirenă, Kalila și Dimna. Acest lucru mi-a plăcut mult, este o incursiune în lumea basmului care m-a făcut din nou să mă întreb dacă este sau nu vorba despre o coincidență cu clasicul lui Andersen. În plus, atunci cînd clădirea în care se adăpostește împreună cu fratele ei este distrusă de un proiectil, fetița are în picioare papucii roșii din plastic ai lui Umm Said. Sigur că nu vom afla dacă există inspirație directă sau nu, dar această lume interioară magică este tot ce o salvează în contrast cu lumea dură a războiului din Siria.
Autoarea, Samar Yazbek, jurnalistă, scriitoare și totodată activistă pentru drepturile omului din Siria, a participat, în 2010, la revolta populară împotriva regimului Assad și a fost alungată din țară. Temele reflectate în acest roman acoperă drama, durerea, pierderile, războiul, obiceiurile musulmane, tortura, armata, hijabul, rolul femeii în societatea condusă de bărbat, mai multă pierdere. Frica e descrisă printr-un șir de cuvinte, creînd un persistent efect de real.
Trebuie să mărturisesc că, deși are doar 208 pagini scrise aerisit și destul de ușor de citit, am avut nevoie de trei pauze în interiorul zilelor pe parcursul cărora am întins citirea. Pentru că am simțit uneori cum mă irita incapacitatea fetei de a înțelege lumea, acea nevorbire. Am oscilat între empatie și iritare cel puțin în prima jumătate a cărții, a trebuit cumva sa îmi educ răbdarea și să înțeleg printre rînduri. Dar aceasta este o calitate a cărții, nu este o eroare de scriere. Personajul mărturisește că își dorește un cititor (despre care ea crede cu precădere că va fi bărbat) răbdător și meticulos, pe care să îl arunce în scrisul haotic, ușor dezordonat, cu mers înainte și înapoi pe linia temporală, căruia să îi creeze nelămuriri în ceea ce privește vîrsta fetei, lăsîndu-l adesea să se întrebe dacă este copilă, adolescentă sau preadolescentă, dacă este sănătoasă și naivă sau are ceva probleme de ,,nebunie”, așa cum cred cei din jurul ei. În viziunea mea, răspunsul rămîne complet subiectiv: poți crede ce înțelegi și ce alegi să înțelegi. Fie un copil genial și neînțeles, izolat și cu o viață interioară foarte puternică, fie unul care nu stabilește contact vizual, nu vorbește, are anumite stereotipii și preferințe pentru culorile care prind viață.
Shuggie Bain de Douglas Stuart – Alex Higyed
Traducere din limba engleză de Mihaela Ghiță. Editura Pandora M, Anansi Contemporan, roman cîștigător al Booker Prize 2020, British Book Awards: Cea mai bună carte a anului, finalist al National Book Award, 608 p
Am citit Shuggie Bain de Douglas Stuart pentru prima dată în engleză, prin 2021, la un an după ce a primit Premiul Booker Prize 2020. Iată că, după încă un an de la lectura mea, apare și traducerea ei semnată de Mihaela Ghiță în colecția Anansi. World Fiction, la Editura Pandora M.
O mamă alcoolică, un tată dispărut de mult și un Glasgow devastat de sărăcie și criză economică. Un oraș în care ploaia pare să nu se mai oprească: ,,Rain was a natural state of Glasgow. It kept the grass green and the people pale and bronchial”. Cam așa arată viața tînărului Shuggie Bain, un băiețel din Glasgow care învață parcă puțin prea devreme ce înseamnă să fii adult și căruia, în același timp, i se arată o urmă de speranță în tot scenariul apocaliptic oferit de Scoția anilor ’80. Glasgow apare aici ca un oraș cenușiu, cu oameni alienați, un oraș în care fiecare luptă pentru el.
Shuggie Bain e un roman despre suferință și sacrificiu, despre iubire și atașament și, mai presus de toate, despre dependență și ororile pe care le poate aduce în viețile unor oameni simpli. Aflăm încet, încet că Shuggie, mult prea mic să realizeze, e gay, lupta lui transformîndu-se într-un proces de autocunoaștere și maturizare forțată. Îndură batjocura colegilor de școală, singurătatea și marginalizarea produsă de normele sociale.
Agnes Bain, aflată în pragul unui proces de autodistrugere, se bucură de iubirea necondiționată a micuțului Shuggie, care face tot ce îi stă în putere ca să restabilească ordinea în viața mamei sale. Niciodată nu se gîndește la sine. Nu pare că suferă atunci cînd e batjocorit și ține fiecare urmă de furie și ură pentru el.
Presiunea socială îi înăbușă pe amîndoi. Agnes încearcă mereu să fie frumoasă, să respecte standarele feminității impuse de societate, iar Shuggie se luptă să fie integrat în rîndul celor de vîrsta lui.
Povestea lui Shuggie devine una despre normalitate și despre ce înseamnă să fii diferit într-o lume cu norme sociale strict conturate.
