Despre copilărie cu Françoise Dolto, editura Philobia, 2016. Traducere de Cristina Livia Vasilescu
O urmăresc pe Françoise Dolto pentru scrierile ei de psihologie infantilă. Insă, deși este un cunoscut pediatru și psihanalist francez, această carte este lipsită de rigiditatea știițifică. Scrisă la îndemnul fiicei sale, Catherine, sub forma unei autobiografii, este plină de gingășie, de umor, de curiozitatea din copilărie, pe care nu a pierdut-o nici la vârsta adultă. Iși amintește cu lux de amănunte și povestește o serie de întâmplări și gânduri care i-au trecut prin cap când era mică și promisiuni pe care și le-a făcut ei însăși și le-a respectat când a ajuns adult, despre dorința ei de a deveni “medic de educație”. În prim plan se regăsesc ideile ei despre credințele copiilor, despre relațiile lor cu obiectele, cu timpul, cu ințelegerea lumii în sine, însă în cele 116 pagini regăsim și povești despre familia ei, despre discriminarea de gen, despre susținerea părinților, despre război. O carte plină de candoare, veselie, amintiri și proiecții.
