Vineri, 9 februarie 2018, ora 18.30, lansare de carte:
Ștefan Manasia, Gustul cireșelor, editura Charmides, 2017
Invitați, alături de autor: Șerban Foarță, Tudor Crețu și Robert ȘerbanȘtefan Manasia: ”Între 22 august şi 22 septembrie 2017, am locuit la Iaşi, într‑una din casele de oaspeţi ale Muzeului Naţional al Literaturii Române, ca bursier FILIT. În odaia cu vedere spre Parcul Pogor, am scris şi rescris ceea ce va deveni – cît de curînd, sper – volumul meu de povestiri (cu proiectul acestuia am şi obţinut rezidenţa, plus tihna verii moldoindiene). Scriam povestiri, nederanjat de nimeni, ba dimpotrivă, încurajat de Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Radu Andriescu şi de atîţia prieteni calzi, încît am început să mă simt ieşean, să cunosc Iaşiul ca pe propriile buzunare şi să sufăr – realmente – pentru interminabilul meu „exil“ napocan… Între plimbări şi partide de proză, ieşiri la o terasă, notam poeme într-un carnet cu coperte de lămîie coaptă. Versurile acestea camuflează – văd limpede-acum – jurnalul meu seismografic, postapocaliptic, îndrăgostit al verii 2017. Aşa am ajuns la ideea unei cărţi intitulate, à la Kiarostami, Gustul cireşelor. Am păstrat succesiunea textelor şi am acceptat – Manasia 1 în faţa lui Manasia 2 – să adaug poeme scrise deja în octombrie, pentru că menţin aura şi (bio)ritmul, încrederea, pînă în ziua de azi, continuă, intensă în poezie. În superputerea mea şi a ta. Sînt un Taur insolent şi încăpăţînat, dar cu asta v-aţi obişnuit.”
Invitați, alături de autor: Șerban Foarță, Tudor Crețu și Robert ȘerbanȘtefan Manasia: ”Între 22 august şi 22 septembrie 2017, am locuit la Iaşi, într‑una din casele de oaspeţi ale Muzeului Naţional al Literaturii Române, ca bursier FILIT. În odaia cu vedere spre Parcul Pogor, am scris şi rescris ceea ce va deveni – cît de curînd, sper – volumul meu de povestiri (cu proiectul acestuia am şi obţinut rezidenţa, plus tihna verii moldoindiene). Scriam povestiri, nederanjat de nimeni, ba dimpotrivă, încurajat de Lucian Dan Teodorovici, Florin Lăzărescu, Radu Andriescu şi de atîţia prieteni calzi, încît am început să mă simt ieşean, să cunosc Iaşiul ca pe propriile buzunare şi să sufăr – realmente – pentru interminabilul meu „exil“ napocan… Între plimbări şi partide de proză, ieşiri la o terasă, notam poeme într-un carnet cu coperte de lămîie coaptă. Versurile acestea camuflează – văd limpede-acum – jurnalul meu seismografic, postapocaliptic, îndrăgostit al verii 2017. Aşa am ajuns la ideea unei cărţi intitulate, à la Kiarostami, Gustul cireşelor. Am păstrat succesiunea textelor şi am acceptat – Manasia 1 în faţa lui Manasia 2 – să adaug poeme scrise deja în octombrie, pentru că menţin aura şi (bio)ritmul, încrederea, pînă în ziua de azi, continuă, intensă în poezie. În superputerea mea şi a ta. Sînt un Taur insolent şi încăpăţînat, dar cu asta v-aţi obişnuit.”
Ștefan MANASIA (n. 1977). Redactor-șef adjunct al revistei de cultură Tribuna(Cluj-Napoca). Fondator, în 2008, al Clubului de Lectură „Nepotu’ lui Thoreau“ (alături de Szántai János și François Bréda), emblematic pentru undergroundul literar transilvănean. A publicat cinci volume de versuri: Amazon și alte poeme(2003), cartea micilor invazii (2008, Premiul revistei Manuscriptum pentru poezie, din partea Muzeului Naţional al Literaturii Române), motocicleta de lemn (2011, Premiul pentru Tînărul Scriitor al Anului în cadrul Galei Tinerilor Scriitori; Premiul revistei Transilvania), Bonobo sau cucerirea spațiului (2013, Premiul pentru poezie A.E. Baconsky al Filialei USR Cluj) și Cerul senin (2015, Ppremiul pentru poezie al revistei Observator cultural). Autor al volumului de publicistică şi critică literară Stabilizator de aromă (2016).
