Luca Dragu: De ce ați ales ipostaza de băiat în cartea d-voastră “Vara în care mama a avut ochi verzi?”

Tatiana Țîbuleac: Nu am ales-o intenționat, însă la un moment dat m-am trezit în carte scriind în carte din numele unui băiat, bărbat de fapt, şi m-am gândit dacă ar trebui să corijez chestia asta sau să merg mai departe, şi am simțit că ar fi mai uşor pentru mine să scriu din ipostaza unui bărbat. Şi mi-a plăcut. Şi am zis ” ce sa fac mai departe?” Şi am zis ” ok, ce fac  mai departe cu bărbatul ăsta şi până unde pot împinge subiectul astfel încât să fiu credibilă?” Mă gândeam că va fi la un moment dat o şovăială. Totuşi, fiind femeie, să intri în pielea unui bărbat… însă mi-a plăcut la nebunie. Cred că partea asta  mi-a plăcut cel mai mult. Am fost credibilă? [râde]

Luca Dragu : Absolut. [râzând] V-ați născut în Republica Moldova. Ce înseamnă Polonia, țara în care are loc acțiunea cărții, pentru d-voastră?

Tatiana Țîbuleac: Nu am vrut să fac pe eroii mei basarabeni, am vrut să fug cumva de eticheta asta, de teme basarabene. Nu am vrut să îi fac români din aceleaşi motive. Ucrainieni i-aş fi putut face, pentru că numele meu este un nume ucrainean, însă m-aş fi simțit ca o impostoare, chiar dacă ştiu foarte multe despre cultura ucraineană, totuşi de ce să aleg ucrainienii şi nu românii? În schimb polonezii mi-au fost aproape, fiindcă ei au şi din români, şi din ucrainieni, şi în comunitatea engleză despre care am scris, ei sunt o comunitate foarte puternică, şi,  de fapt, dacă vorbim despre Europa de Est în Europa, polonezii sunt cei mai cunoscuți, şi au fost aşa, o națiune simbolică în ceea ce am scris eu. Şi cred ca am nimerit bine cu polonezii.

L.D: Okay. În ce măsură ați experimentat “pe propria piele” trăirile personajului principal şi nu numai?

T.Ț : Eu nu sunt băiatul din carte. Eu nu sunt neapărat întotdeauna mama din carte, însă probabil că am din toate umpic. Bunica din carte este bunica mea. Eu sunt mama din carte, pe alocuri. Există aşa un melanj de stări şi de trăiri pe care eu am încercat să le bag în cât mai multe personaje ca să diluez umpic ideea asta de autobiografie. Cred că, până la urmă, dacă ar fi să vorbim despre cine este totuşi mama din carte, este o mamă destul de renumită în Republica Moldova şi în România, spațiul ăsta din care venim noi, este o mamă colectivă pe care am adunat-o în anii mei de jurnalism, istoriile pe care le-am adunat din jurnalism atâția ani, cred că au găsit un contur în acest personaj. Pe alocuri, am scris cartea asta pentru fiul meu, Alexandru, “Aleksy”, dar în acelaşi timp cred că şi în mama din carte m-am regăsit de multe ori. Deci e o carte , aşa, “amalgam”, “babilon” .

L.D: Deci, la un anumit nivel este şi personală.

T.Ț : Ea este personală pentru că ea nu este personală. Probabil că din faptul că nu am scris-o despre mine, ea poate deveni oricui, şi toată lumea găseşte alte teme în cartea asta, şi asta îmi place foarte tare. Întotdeauna cititorii mei au găsit subtexte şi înțelesuri mai frumoase decât ale mele.

L.D: Mă bucur. Cred că asta este ceea ce îşi doreşte orice scriitor, să îşi vadă ” cealaltă latură a cuvintelor sale”. Am înțeles că v-ați stabilit la Paris, deci presupun că aveți o conexiune specială cu această țară.  Ați fost inspirată de un sătuc anume din Franța, sau ați ales acest mediu din pură întâmplare?

T.Ț: Satul din carte este un sat în care am petrecut vara aceasta, împreună cu părinții mei, şi, dacă tot mă întrebai cine este mama din carte, mama din carte este şi tatăl meu pe alocuri, pentru că vara asta a însemnat mult pentru mine, au fost nişte teme  pe care le-am abordat cu tatăl meu pentru prima dată în toți anii ăştia… dar satul francez îmi este foarte apropiat şi este un sat mitic pentru mine, este satul bunicilor mei, astfel de sate nu mai există astăzi în Moldova, fiindcă ele au fost practic distruse. În schimb există în Franța şi eu mă simt bine în satul francez. Însă am pornit de la un loc real, această casă:  cu floarea soarelui, cu oceanul…deci ele există, casa  descrisă în carte există… Desigur că au fost mult mai multe fapte adunate în acesta, însă aici chiar m-am cam luat foarte mult, chiar realitățile sunt “din piață”, cumva,  şi le-am trăit cu mare bucurie, mă simt extraordinar în orice sat, dar în satul francez în mod special.

L.D: Mulțumesc. Pe de altă parte, înainte de debutul în lumea literaturii, am înțeles că ați lucrat in domeniul TV. Cum a fost trecerea profesională de la video la lumea cuvântului ?

T.Ț: A fost o mare nerăbdare a mea să trec mai repede de la cameră la scris. Camera este un inamic al omului, care vrea să scrie pe lung, însă nu prea ai timp să povesteşti, nu prea ai loc. În schimb, când am început să scriu prima carte, “Fabule Moderne”, a fost probabil acea trecere despre care vorbeşti tu, de la reportaj la un fel de literatură, iar cartea asta a doua a fost o carte pe care am scris-o asumat, ştiind că nu este o încercare, ea va spune mai multe despre mine decât prima.

Interviu cu Tatiana Țîbuleac, realizat de Luca Dragu la Festivalul Internațional de Literatură de la Timișoara „La Vest de Est / La Est de Vest”, ediția a VI-a, 25 – 28 octombrie 2017.

Interviu publicat pe: https://www.bookaholic.ro/interviu-cu-scriitoarea-tatiana-tibuleac-realizat-de-luca-dragu-elev-in-clasa-a-ix-a-la-filtm-vi.html