Mătănii

Autor: Anna Ahmatova

Traducător: Leo Butnaru

Editura/Colecție: Tracus Arte

An apariție: 2015

Nr. pagini: 269

Descriere carte:

“Chiar dacă, în mare, în creaţia autoarei rămâne dominantă starea individual-intimă, deschiderile şi revelaţiile poetice sunt orientate spre profunzimile sufleteşti, concomitent Ahmatova ieşind temerar din sfera cotidianului şi personalului, implicându-se în universalitate. Astfel că până şi atitudinile programatice, “de exterior”, au pe fundal poezia de dragoste. Însă ceea ce face ca cercul să nu se închidă, totuşi, să nu se instaureze monotonia în discursul liric, de multe ori ca de litanie, sunt nuanţele, intensităţile intonaţionale, conflictele emoţionale, sugestiile lăsate, parcă, în suspans, care îi solicită cititorului să participe, să ducă la un final sau altul gândul, sentimentul autoarei.” (Leo Butnaru)

Prezentare autor:

Anna Ahmatova (Gorenko) (1889-1966) s-a născut în preajma Odesei, în localitatea Bolşoi Fontan. Ultima clasă de gimnaziu o face la Kiev, după care e admisă la Facultatea de Drept a Şcolii Superioare din acest oraş. În 1910 se căsătoreşte cu poetul Nikolai Gumiliov, dar după trei ani divorţează. La Petersburg frecventează Cursurile Superioare de Istorie şi Literatură. Scrie versurile ce aveau să intre în prima sa carte, „Seară” (1912), pe care deja o semnează cu pseudonimul Ahmatova (după numele unei străbunici ce se considera descendentă din Hoarda de Aur).  Un timp este secretarul asociaţiei „Atelierul poeţilor”, care edita revistele „Apollon” (1909-1917) şi „Hiperboreanul” (1912-1913). În 1914, editează cea de-a doua carte, „Mătănii”. Peste trei ani îi apare volumul „Stolul alb”. După revoluţie lucrează la biblioteca Institutului de Agronomie. În 1921 publică volumul „Pătlagină” (Podorojnik), iar în anul următor – „Anno Domini MCMXXI”. Scrie studii despre creaţia lui Puşkin. De pe la începutul anilor ’20, versurile nu-i mai sunt solicitate pentru publicare sau re-publicare. În toamna anului 1925 este exclusă din Uniunea Scriitorilor din Rusia drept „poet neproletar”. După război, scrie eseuri, proză. În 1962 încheie „Poemul fără erou” la care a lucrat circa două decenii. Alte cărţi: „Goana timpului” (1965), „Tainele meseriei” (1936 -1960), „Elegii nordice” (1940-1945). Memorii despre A. Blok şi A. Modigliani.