Ahmed Saadawi, Frankenstein în Bagdad, Editura Paralela 45, Pitești, 2019. Traducere de Cătălina Stanislav
Până să citesc romanul lui Saadawi, istoria recentă a irakului a fost un total mister pentru mine. În starea lui actuală, statul nu e decât un hibrid creat de țările invingătoare din Primul Război Mondial. Cartea prezintă o perspectivă irakiană a unui stat care pare că și-a pierdut liniștea, prezintă un Bagdad al anului 2005, după înlăturarea dictaturii lui Sadam Hussein. Aflat la limita dintre vis și realitate, romanul amintește de stilul lui Marquez, transferat aici în literatura Orientului Mijlociu arab. Monstrul, inspirat de romanul lui Mary Shelley, nu e nimic altceva decât un hibrid alcătuit din corpurile victimelor violenței teroriste într-o continuă căutare de a se răzbuna. Sunt multe pasaje care mi-au rămas în minte după lecutră, însă poate cel mai puternic ar fi declarația monstrului: Pentru că sunt făcut din părți din oameni din medii diverse – etnii, triburi, rase și clase sociale – eu reprezint amestecul imposibil la care nu s-a ajuns niciodată în trecut. Sunt primul cetățean irakian adevărat. Textul e ușor de citit, o combinație între genul horror și satiră socială. Nu lipsesc desigur nici comicul și carisma orientală, care se suprapun cu tragismul evenimentelor și al mesajului. Probabil că cel mai atractiv la această carte e faptul că îți rămâne un gust plăcut-amar la final, lăsându-te să te întrebi: Unde se oprește violența?Mai există speranță în a scăpa de corupție și violență pentru această parte a lumii?.
